Incepand din mai 2008, Ministerul Apararii al Regatului Unit (Ministry of Defence - MoD) a desecretizat un mare numar de dosare cu observatii OZN, continand in total circa 10000 de pagini. La mijlocul lunii februarie 2010 a fost pusa la dispozitia marelui public, prin Arhivele Nationale ale Marii Britanii, cea de a cincea transa de documente formata din 24 de dosare ale Ministerului Apararii, continand peste 6000 de pagini privind fenomenul OZN (observatii si corespondenta) acoperind anii 1994-2000.
Operatia s+a datorat in buna masura staruintelor Dr. David Clarke, un cunoscut ufolog britanic. Documentele – scanate – au fost depuse la Arhivele Nationale, de unde puteau fi descarcate de oricine, in prima luna gratuit, apoi contra unei taxe modice. Intr-un an si jumatate, doua milioane de persoane au descarcat aceste documente.
Doua dosare sunt consacrate cazului din Padurea Rendlesham, indubitabil cel mai cunoscut incident OZN din Marea Britanie, numit uneori si „Roswell-ul britanic”. Langa aceasta padure, aflata in comitatul Suffolk, s-a aflat un timp baza militara RAF Woodbridge, cedata temporar aviatiei militare americane. In decembrie 1980, in apropierea bazei au fost vazute lumini misterioase. Patrulele plecate in investigatie au afirmat ca au vazut un OZN aterizat in padure, care a lasat urme pe sol si o radiatie crescuta, dupa cum s-a constatat in zilele urmatoare. Colonelul Charles Halt, comandantul adjunct al bazei a fost unul dintre martori. El a intocmit un raport care, printr-un concurs de imprejurari, a devenit public la un timp dupa cele intamplate. Documentele recent desecretizate cuprind corespondenta purtata de Ministerul Apararii, intre 1983 si 1995, in legatura cu acest caz. Din dosar reiese ca oficialii ministerului au fost incapabili sa explice incidentul dar, intrucat radarele nu inregistrasera nimic, au decis ca acesta „nu avea nici o semnificatie pentru aparare”. Pozitia finala a ministerului, semnata in 1995 de ministrul apararii Lordul David Trefgarne, era ca „...este extrem de improbabil ca o violare a spatiului aerian al Regatului Unit sa fi fost marcata de o asemenea desfasurare de lumini. Cred ca este la fel de improbabil ca o activitate de recunoastere sau de spionaj sa fi fost anuntata in acest mod. Credem ca faptul ca colonelul Halt a raportat aceste evenimente abia dupa aproape doua saptamani de la producerea lor, ca si maniera retinuta in care a tratat problema, ne dau o indicatie privind importanta, in termeni de aparare, pe care trebuie s-o atribuim incidentului”.
Lordul Hill-Norton, fostul sef al Statului Major al Apararii, nu fusese convins de aceasta pozitie a ministerului scria catre Michael Heseltine, un alt ministru al apararii: „... daca raportul [lui Halt...] este corect, aceasta inseamna ca spatiul aerian si teritoriul britanic sunt vulnerabile intr-un grad ingrijorator la patrunderea nepermisa a unui inamic. Daca, pe de alta parte, raportul trebuie respins, avem o dovada – care mi se pare nu mai putin ingrijoratoare – ca numeroase persoane din US Air Force, aflate la o importanta baza militara de pe teritoriul britanic, sunt capabile de serioase erori de perceptie, ceea ce poate avea consecinte grave in termeni militari”.
Un alt domeniu important acoperit de fisierele desecretizate priveste observatiile OZN din Belgia, din perioada 1989-90. De pilda, intr-o scrisoare trimisa in iunie 1990 Ministerului Apararii din Marea Britanie, generalul Wilfried de Brouwer, sef de operatii in statul major al aviatiei militare belgiene, dezvaluia ca in martie 1990 aviatia militara belgiana a trimis avioane F-16 pentru a intercepta straniile obiecte zburatoare triunghiulare, semnalate prin raportari, intre altele si de ofiteri de politie. Pilotii avioanelor au reusit sa prinda tinta pe radarele de bord, dar nu si obiectele. Nimeni nu au putut explica ce anume a produs acest fenomen.
Fisierele desecretizate contin si multe alte cazuri stranii. De pilda, pe 26 ianuarie 1997 la ora 22.40, un barbat isi conducea masina pe o sosea langa oraselul Ebbw Vale din sudul Tarii Galilor cand a vazut „o stea masiva” apropiindu-se de masina sa. Apoi un „tub de lumina” a coborat din cer sub un unghi de 45 de grade. „Lumina a invaluit masina, ramanand asa circa cinci minute. Martorul a oprit motorul, a stins farurile, a coborat si a facut cativa pasi in lumina stralucitoare. Nu se auzea niciun sunet, cum ar fi fost normal, de pilda daca ar fi fost proiectorul unui elicopter”; aparatul de radio si telefonul mobil nu mai functionau. Cand omul nostru s-a intors in masina a constatat ca era plin de praf. Ajuns acasa s-a simtit din ce in ce mai rau. A raportat cazul a doua zi. A avut apoi probleme dermatologice care au necesitat tratament medical. Nu exista nicio mentiune ca acest caz ar mai fi fost urmarit sau investigat ulterior la fata locului.
In documente apar si cateva cazuri interesante observate pe radar. Pe 15 august 1997, in jurul pranzului, patru membri ai echipajului unui trauler care pescuia in Marea Nordului, la 19 mile nord-est de Fraserburgh, au zarit „un obiect rotund plat si stralucitor”, zburand la altitudine joasa, la o distanta de cel mult o mila. Obiectul a fost vizibil circa 30 de minute si a fost prins si pe ecranul radarului navei. La un moment dat OZN-ul s-a apropiat de martori, apoi s-a indepartat, „disparand aproape instantaneu”.
In dimineata de 15 februarie 1999, controlorii traficului aerian din Prestwick din Scotia au prins pe radar un OZN imens. Semnalul parea sa vina de la un obiect lung de zece mile, lat de doua, trecand cu o viteza de circa 1800 km/ora deasupra Marii Irlandei. Inregistrarea de pe banda a fost examinata si de expertii fortelor aeriene. Intrucat insa in acea zona radarele militare nu inregistrasera nimic, cazul a fost considerat inchis.
Un caz cu „dovada materiala” s-a petrecut la ora 4 in zori, intr-o zi de martie 1997 intr-o zona suburbana din Birmingham. Observatorul a fost trezit de latratul cainilor si a vazut prin geam, plutind deasupra gradinii sale, un obiect triunghiular albastrui, de mari dimensiuni, care s-a departat insa fulgerator cand martorul a iesit din casa. In urma sa a ramas pe sol o cantitate din asa numitul „par de inger”, o substanta gelatinoasa, asemanatoare panzei de paianjen. La fel ca asa-numitul ectoplasm, ea s-a evaporat foarte repede, fara a lasa urme. Investigarea acestui caz concret s-a incheiat prin cererea adresata de militari martorului de a trimite un esantion pentru a fi examinat...
Ca raspuns la o scrisoare din 1996 a ufologului Chris Fowler din Tara Galilor, privitor la presupuse cazuri de rapiri OZN si de mutilari in special a vitelor, Kerry Philpott, unul dintre oficialii Ministerului Apararii insarcinati cu problematica OZN, raspunde ca intrucat nu exista dovezi ale existentei unor fiinte extraterestre inteligente, aceasta problema nu exista (is “a non-issue”) din punctul de vedere al MoD. Scrisoarea adauga ca „orice forma de rapire este o problema care priveste politia civila si poate fi investigata doar in masura in care exista dovezi care sa sustina reclamatia”. Un raspuns similar a fost dat pentru cazurile de mutilari.
Un numar dintre fisierele puse in circulatie tin de „corespondentii persistenti” care au bombardat MoD cu cereri de informatii privind OZN-urile. Exista de pilda 318 pagini de corespondenta intre ufologul Dr Colin Ridyard din Tara Galilor si MoD. Corespondenta incepe in 1996 si se termina in 2000, cand Ridyard, dupa refuzul desecretizarii unor documente OZN, a facut o plangere oficiala catre Avocatul Poporului. Un alt dosar contine scrisorile adresate primului ministru John Major, iar dupa 1997 lui Tony Blair, in care li se cer opinii privind OZN-urile si viata extraterestra, dar mai ales desecretizarea in acest sens a unor documente pe care petitionarii sunt convinsi ca MoD le ascunde.
Consilierul Billy Buchanan, din Consiliul districtual Falkirk, i-a scris lui John Major, in 1994, solicitand o ancheta intr-o serie de observatii inexplicabile OZN in jurul oraselului Bonnybridge, dintre Glasgow si Edinburgh. In scrisoarea sa Buchanan a sustinut ca intr-o perioada de doi ani au fost raportate peste 600 de incidente separate. Ca raspuns Administratia primului ministru spus ca nu era cazul sa se investigheze nimic, intrucat oficial s-au primit doar cateva rapoarte din zona Falkirk. Functionarii au adaugat ca cele mai multe ar putea fi explicate de aeronavele care survoleaza zona. In 1997 Buchanan a scris din nou, lui Tony Blair, solicitand o ancheta, dar a primit doar un raspuns standard de la MoD.
