Intr-o zi din 1988, pe antena TV de pe un bloc din apropiere si-a facut aparitia o pasare ciudata. Avea aripi mari „cu niste pene ca de mercur”. Persoanele care au vazut-o s-au speriat de ea caci a scos un sunet infricosator dupa care a zburat transformandu-se intr-un glob de foc ce s-a inaltat cu viteza mare pe cer. Pe timpul acela nu aveai cui sa spui o asemenea intamplare si nu era nici internetul pentru a te informa.
In 2006, intr-o noapte s-a trezit si a vazut un glob de lumina verde, cam cat o minge de handbal, care plutea langa patul sau si scotea un mic zumzait. Dupa cateva clipe a iesit prin zidul de la geam. A trait o spaima mare intrucat nu mai vazuse asa ceva si nu stia cum sa reactioneze... O vreme nu a spus nimanui intamplarea, pentru ca lumea sa nu creada ca a innebunit. Abia peste un timp s-a confesat unor persoane despre care stia ca se ocupa de fenomene paranormale, fara insa a gasi explicatii.
Intr-o alta noapte s-a trezit din somn paralizat, fara sa poata scoate un sunet (fenomen care s-a mai repetat de cateva ori). In plus, a mai trait si spaima ca cineva pleca din patul sau, desi dormea singur in camera. Pur si simplu a simtit pasi pe pat.

A inceput sa-si noteze in scris visele, intrucat stia ca, dupa trecerea timpului, memoria te poate insela... Intr-unul din „vise” s-a vazut prins de niste entitati ciudate care l-au examinat. Asa cum scria acum: „Stiu ca am urcat... zburat... in trei etape... adica repede si foarte sus. Atunci am vazut navele alea... erau mai multe dar m-am dus spre cea mai apropiata”. Apoi s-a vazut intr-o incapere ciudata intins pe o masa fara picioare, transparenta, care iesea „ca un sertar” din peretele incaperii („asa am vazut-o... era metalica si peretele la fel”). Doi indivizi erau aplecati peste trupul sau. A incercat sa scape dar nu se putea misca. Unul dintre entitati l-a linistit transmitandu-i prin gand ca nu ii vor face rau. Celalalt il „scana” plimband peste el „o raza ca o rigla”. Apoi i-au bagat ceva prin nas si i-au verificat ceva in gura... „Nu stiu ce mi-au facut dar vad ca sunt bine... adica ma gandesc si eu ca daca imi vroiau raul acum nu mai va scriam toate astea”. „Dupa examinare a aparut un al treilea in cadrul unei usi si cred ca era un sef peste cei doi... el le-a zis sa-mi dea drumul”.
Dupa ce s-a trezit, a luat totul ca pe un cosmar dar a observat ulterior ca ii albise o parte din barba; avea ameteli (nu se invartea nimic dar parca simtea ca se prabuseste) si gasea mereu sange in nas. Si-a facut in consecinta analize medicale. I-era frica sa mai iasa pe strada iar noaptea dormeam cu veioza aprinsa. Verifica mereu sa nu fie ceva sub pat, „vreo lumina d’aia”.
A citit insa apoi pe net despre cazuri similare, relatate de pilda de John E Mack, si s-a mai linistit vazand ca nu este singurul caz si ca nu a fost vorba de vreo halucinatie. Totusi, spune ca ar prefera sa se fi inselat, caci, din cate a inteles, daca a fost cu adevarat o „intalnire de gradul IV”, exista posibilitatea ca experientele sa se repete, sistematic si fara voia sa. Si este foarte posibil sa i se mai fi intamplat si in copilarie, dupa fragmente de amintiri care-i vin abia acum in minte. Cu alte cuvinte, ar fi monitorizat.
C.N. adauga: „Imi dau seama ca suna a paranoia... si imi este greu sa dovedesc ca nu e asa. Pe de alta parte sunt recunoscator celor ce au avut curajul sa spuna public trairile lor cu orice risc. Mi-au redat increderea in mine, exact cand aveam nevoie. Caci nu mai stiam ce sa cred”.
El continua intr-o alta scrisoare relatarea „visurilor” sale: „Bunaoara nu intelegeam cum e posibil ca eu sa fiu in doua locuri simultan. Dormeam in patul meu dar in acelasi timp eram si in camera cealalta, in sufragerie. Nu gaseam usa sa vin in camera mea. Atunci am zarit o oglinda prin care am trecut inapoi”.
C.N. a ajuns sa considere ca „unele vise sunt de fapt calatorii astrale. Corpul ramane in pat iar sufletul zboara prin alte lumi”. Aceste lumi trebuie sa fi fost mai frumoase decat cea in care traia C.N., deoarece, asa cum scrie: „Nu stiu de cate ori am trecut dincolo dar... la trezire aveam mereu lacrimi in ochi si doream nespus de mult sa raman acolo pentru ca era bine si frumos”. Intr-o alta scrisoare el preciza: „De obicei cand am acele trairi de zbor liber... stiu ca sunt si in pat dar nu stiu cum ies... ma trezesc direct in cer... e o senzatie frumoasa; nu se poate descrie. Stiu ca m-am controlat sa vad de unde vine propulsia... si vedeam (stiam) ca din picioare sau talpi”. „Uneori am amintiri ciudate cu un lift care urca tot asa repede in cer si mereu era cineva langa mine pe care nu-l vedeam, dar imi zicea sa nu ma uit in jos”.
C.N. isi mai amintea ca, la un moment dat, ar fi interogat entitatile intalnite: „Eu am insistat sa-mi spuna cine sunt ei si ce vor, dar nu mi-au spus nimic. De fapt... unul mi-a zis prin gand ca trebuie sa invat sa tac... si ca stiu bine cine sunt ei dar ca nu-mi aduc aminte. Atunci m-am trezit paralizat. Eram transpirat si cineva parca pleca din patul meu, pasind pe saltea. Nu am vazut pe nimeni si m-am ingrozit de frica. Pare usor de povestit... dar nu doresc nimanui asa experiente. Ai sansa sa inebunesti sau sa mori de inima. Un astfel de impact te bulverseaza total. Ramai marcat pe viata. Nu poti uita... chiar daca vrei. Si mai rau este ca... nu te crede nimeni ca ai trait asa ceva. Ramai cu intrebarile si cu mirarile...”.
Tot in acea perioada C.N. „a descoperit ca poate lua durerea cu mana”... lucru incredibil pentru el, care era obisnuit cu medicamentele.
Cazul C.N. a fost prezentat de Elena Lasconi la canalul Acasa TV, programul „Dincolo de povestiri”, la o prima emisiune, in 10 septembrie 2013, urmata de o a doua emisiune, in 17 septembrie 2013, la care a facut comentarii si Dan Farcas.
Desigur, in cazul C.N. ar mai fi loc de investigatii, folosind eventual regresia hipnotica, si ne putem intreba inca in ce masura lecturile au influentat amintirile martorului si daca unele „vise” extraordinare nu sunt totusi obisnuite. Totusi, chiar daca majoritatea celor relatate s-au petrecut, aparent, „in vis”, detaliile (zborul, examinarea medicala, interventia in nas urmata de sangerare, masa monolit, paralizia, discutia cu rapitorii, dar si globul din camera, dedublarea si trecerea prin perete, castigarea unor calitati de vindecator etc.) coincid cu cele raportate in sute de cazuri de „intalniri de gradul IV”, din alte tari, examinate riguros, inclusiv faptul ca adesea rapirile sunt „deghizate” in vise. Si intamplarea cu pasarea „cu pene de mercur” putea fi o amintire paravan, asemanatoare cu cele din alte relatari.
Joomla templates by a4joomla