AlienBody050615bIn luna mai 2015, subiectul cel mai fierbinte in ufologie a fost cel despre doua diapozitive color care au fost expuse in cadrul unei manifestari de mare anvergura, in Mexico City, pe 5 mai, in prezenta a numerosi ufologi de renume. Diapozitivele arata „un organism neobisnuit intr-o cutie de sticla”. Creatura are un corp mic, subtire, si un cap mare, deci s-a zis ca ar putea sa fie un extraterestru... Expertii au stabilit ca filmul Kodachrome a fost expus in 1947, deci s-a dedus ca poate reprezinta un omulet din OZN-ul prabusit in acel an la Roswell, in statul New Mexico.

Custodele actual al imaginilor este Adam Dew, fost jurnalist de sport. El afirma ca piesele au fost gasite in 1998, in Sedona, Arizona, in podul unei case care urma sa fie refacuta, intr-o cutie care continea 400 de slide-uri vechi. Cutia se pare ca apartinuse fostului proprietar, geologul petrolist Bernerd Ray si sotiei sale Hilda Blair Ray, fost avocat si pilot amator. Cuplul a calatorit foarte mult si fotografiile lor includ imagini de celebritati, cum ar fi Bing Crosby, Clark Gable si generalul Eisenhower, la evenimente publice, la sfarsitul anilor 1940. Bernerd a fost si un presedinte al Societatii de Arheologie din Texas-ul de vest si, in aceasta calitate, putea sa fi vizitat New Mexico in 1947. Diapozitivele au intrat in atentia ufologilor si a expertilor in septembrie 2013, iar de atunci au dat nastere la numeroase discutii, despre care am mai scris in Magazin.


Creatura, judecand dupa imaginile de rezolutie scazuta care au circulat inainte de 5 mai, pare a fi intre 36-40 cm in lungime si are capul mult mai mare decat s-ar potrivi trunchiului. Mai erau si „unele caracteristici neobisnuite”. Scepticii au subliniat ca acestea ar putea apartine, la fel de bine, unui copil cu hidrocefalie sau unei mumii dintre cele aflate in muzeele din America de Nord si Europa.

Ufologul Stanton Friedman, unul dintre principalii investigatori ai cazului Roswell, invitat la prezentarea imaginilor, a declarat ca va urmari spectacolul de la o distanta de siguranta, pentru ca „nu vreau sa se interpreteze ca aduc un plus de legitimitate prin prezenta mea in Mexico City”. Robert Hastings a mers mai departe, spunand ca povestea cu diapozitivele este „susceptibila sa devina unul dintre cei mai jenanti pasi gresiti, de-a lungul unui efort, lung de sapte decenii, depus de ufologi pentru a aduna si publica date care indica realitatea fenomenului OZN si natura probabil extraterestra a acestuia”. S-a mai remarcat si faptul ca pe 5 mai 2015 sunt exact 20 de ani de la lansarea, la Londra, a filmului, contrafacut, cu „autopsia unui extraterestru”.

Dupa prezentare, deci incepand din 6 mai, s-au dezlantuit comentariile. E drept, doar intre ufologi sau persoane apropiate acestora. Media importanta abia daca a mentionat evenimentul. Una dintre primele reactii au venit din partea lui John Greenewald, de la organizatia The Black Vault, dedicata dezvaluirii, cu seriozitate, a secretelor de tot felul. El ia in considerare ca expertii de la Kodak au confirmat ca intr-adevar diapozitivele datau de la sfarsitul anilor 1940 si nu au fost modificate. Dar dovedeste asta ceva? La dispozitia participantilor a fost pusa doar una dintre fotografii, cu o rezolutie nesatisfacatoare. Fotografia prezinta o creatura intr-o cutie de sticla. La prima vedere, ambianta pare mai degraba cea a unui muzeu, nu a unei incinte menita sa gazduiasca secrete. Dincolo de cutie se zaresc obiecte pe care le poti gasi intr-un muzeu, dar si o persoana imbracata ca orice vizitator. Capul creaturii poate sa fie al unui pui de gorila sau de maimuta. Alaturi de trup se vede un fel de card, ca cele care insotesc orice exponat de muzeu. Prin ajustarea contrastului si a luminozitatii, se putea deslusi pe card ceva ce pare a fi un text, dar acesta era complet ilizibil la rezolutia disponibila. Unii au pretins chiar ca nu ar fi un card ci doar reflectarea unei lumini aflata deasupra capului. Aceasta ipoteza poate fi insa inlaturata usor.

Greenewald, laolalta cu publicatia The Mirror, critica si lacomia organizatorilor. Accesul pe internet la eveniment costase 20 de dolari, iar legatura nu a fost totdeauna de calitate. Adam Dew a refuzat interviuri cu reviste care au dorit sa prezinte povestea, pe motiv ca acestea „nu ofereau nicio compensatie”. In plus, imaginile de inalta rezolutie ale presupusului extraterestru urma sa fie vandute de abia de acum incolo, prin compania Media Dew, alaturi de un documentar narand descoperirea diapozitivelor. Si Nick Pope, cercetatorul care condusese biroul pentru anchete OZN la Ministerul britanic al Apararii, a declarat pentru Mirror Online ca a fost dezamagit. Creatura din imagine putea fi, prea bine, „un model, sau putea fi, pur si simplu, o imagine falsa, aranjata sa arate ca un diapozitiv din anii patruzeci”, a spus el. Altii, folosind browsere si retele de socializare, au gasit rapid pe net „organisme” aproape identice, cat se poate de pamantene, intarind ipoteza ca avem de-a face cu un artefact de muzeu. Peste doua zile, Greenewald revenea cu comentarii suplimentare. Notand ca istoria omenirii este plina de relicve si artefacte care arata aproape identic cu „extraterestrul” din „Cinco de Mayo”, el cerea ca cei ce au promovat diapozitivele sa vina cu argumente suplimentare, credibile, daca voiau sa mai salveze ceva din ceea ce sustin.

Richard Dolan a fost singurul ufolog implicat care a dat o declaratie, spunand ca nu este convins ca pe poze este un extraterestru, dar ca ar merita sa se mai faca investigatii suplimentare. Dolan asistase personal la prezentare, timp de peste cinci ore, a vazut din prima mana fotografiile, „marturiile” si „dovezile” prezentate, intalnindu-se si vorbind cu „oamenii de stiinta” implicati. Daca nici el nu era convins, cei de pe margine se intrebau in mod serios daca dovada decisiva chiar exista.

Dupa obtinerea unei versiuni de inalta rezolutie a fotografiei prezentata mai sus, cativa specialisti au efectuat pe ea un proces de „curatare”, stabilind ca textul de pe cardul explicativ putea fi decodat, e drept, doar cu un software sofisticat si de un informatician calificat. Rezultatul? Pe card scria: „corpul mumificat al unui baiat de doi ani”.

Pe 12 mai, Tom Carey, unul dintre promotorii diapozitivelor, a dat o declaratie in numele grupului care a organizat evenimentul din Mexico City. In esenta, el sustinea ca textul pretins descifrat de pe pancarta alaturata creaturii, a fost falsificat. Adauga ca inca de acum trei ani, cand el si Don Schmitt au devenit constienti de existenta diapozitivelor, si-au propus patru obiective: (1) sa autentifice varsta si integritatea diapozitivelor, (2) sa obtina avizul profesional, antropologic si medico-legal, cu privire la corpul reprezentat pe diapozitive, (3) sa afle cat de mult posibil despre Bernerd si Hilda Blair Ray, proprietarii demult decedati ai diapozitivelor si (4) sa „citeasca” textul de pe pancarta situata langa corp. Diapozitivele au fost prezentate unui istoric Kodak, expert in privinta Kodachrome. Folosind mai multi parametri de interogare, acesta a stabilit ca diapozitivele dateaza din perioada 1947-1949 (fabricarea si expunerea). Cei mai multi antropologi americani contactati nici nu au vrut sa se uite la diapozitive cand au aflat ca acestea ar avea legatura cu OZN-urile. Cei care au acceptat, au facut-o „off the record”. Ei au ajuns la concluzia ca trupul de pe slide-uri nu era al unei mumii, dar putea fi cel al unui copil deformat congenital. Antropologi canadieni si mexicani, ca si experti in anatomie criminalistica, au facut declaratii inregistrate la evenimentul din Mexico City. Ei au spus ca organismul de pe slide-uri nu era un mamifer, nu era un primat si nu era un om. Unul dintre ei, Richard Doble, dupa o examinare detaliata morfologica, a tras chiar concluzia ca fiinta de pe slide-uri nu a evoluat pe Pamant.

S-a mai aflat ca Bernerd Ray lucrase in estul statului New Mexico si familia sa era prietena cu cea a presedintelui Dwight D. Eisenhower. In privinta pancartei, Dr. David Rudiak si Dr. Donald Burleson, specialisti in domeniu, au spus ca textul nu poate fi citit. La fel au raspuns unitatea de interpretare foto de la Pentagon in Washington, DC, ca si o companie din New York care solicita anonimatul, dar si cei de la Adobe, Inc.

Evident, acum toata lumea se intreba cum de in atatia ani de cercetare nu s-a putut obtine ceea ce acum s-a facut in doar cateva zile? Intre timp, au aparut dovezi puternice pentru a sustine ca „extraterestrul” ar fi apartinut muzeului Mesa Verde din Arizona. Potrivit unei publicatii 1939, aici, la National Park, a fost donata mumia, intr-o stare excelenta de conservare, a unui baiat de doi ani, mumie gasita in 1894 printre niste ruine. Modul de expunere si scrierea pe pancarda, asa cum se vedea pe diapozitive, era exact cea tipica acestui muzeu. Corespundeau pana si textilele in care era era invelit corpul.

Pe 14 mai, Don Schmitt, unul dintre organizatori, solicita intr-un comunicat ca prietenii si colegii sa-i accepte scuzele sale sincere pentru participarea sa la acest caz, apreciind ca imaginile reprezinta o mumie si afirmand ca a actionat cu buna credinta.

Si totusi, au mai ramas si alte voci. Dr. Jose Zilch, seful Departamentului de Medicina Legala al marinei si angajat la Directia Nationala de Informatii, petrecuse doua-trei luni analizand fotografia. El continua sa sustina ca fiinta din imagini nu are glande mamare, nu are par, cotul si genunchii sunt foarte diferiti de ai unui om, antebratul are doar un singur os, nu exista un os pelvian etc. Si dimensiunile oaselor bratelor si ale picioarelor sunt foarte diferite de cele umane. Expertul se arata gata sa argumenteze oricarui doritor aceste afirmatii.

Intre timp, circula o fotografie cu o mumie antica, gasita in 2012, in Egipt, care poseda trasaturi clare extraterestre... Daca o vedeti, sa stiti ca e o frumoasa lucrare photoshop...

Joomla templates by a4joomla