La inceputul lunii august 2013 agentiile de presa au difuzat stirea ca, „pentru prima oara”, documente guvernamentale oficiale desecretizate din SUA recunosc existenta faimosului loc numit „Aria 51”, precizand ca acolo au fost realizate avioanele spion U-2, dar, spre dezamagirea unora, documentele nu fac nicio aluzie la OZN-uri.
Documentele, constand din 407 pagini de texte si harti, au doar un mic numar de „redactari” (portiuni sterse). Desecretizarea, s-a efectuat in iunie 2013, la o solicitare, facuta inca in 2005, in virtutea legii libertatii de informare, de Universitatea George Washington, din capitala SUA. Este vorba de fapt de o carte scrisa, in urma cu 20 de ani, de Gregory Pedlow si Donald Welzenbach, intitulata „The Central Intelligence Agency and Overhead Reconnaissance: the U-2 and Oxcart Programs” (aproximativ, „CIA si spionajul de la mare inaltime: programele U-2 si Oxcart”).
O mare parte din acest material era deja cunoscuta de pasionații domeniului, fiind inclusa intre timp si in carti sau reviste. Dar, asa cum s-a comentat in presa, faptul ca „Aria 51” este menționata in mod explicit intr-un document pus la dispoziția publicului este totuși un fapt notabil. Acesta pune capat secretului profesional cu privire la activitatile din Aria 51 si deschide posibilitatea ca viitoarele declasificari privind proiecte de aeronave construite aici sa fie sa fie mai puțin „redactate” si mai complet explicate.
Documentele desecretizate povestesc ca, in aprilie 1955, oficiali CIA, Air Force si ai firmei Lockheed au zburat deasupra deșertului Nevada intr-un avion mic, in cautarea unui loc potrivit pentru realizarea de aeronave secrete. „Ei au observat ceea ce parea a fi o pista, pe o suprafata plana de sare, cunoscuta sub numele de Groom Lake, langa colțul de nord-est al poligonului de testari din Nevada al Comisiei pentru Energie Atomica (AEC)”, poligon utilizat in al doilea razboi mondial pentru exercitii de bombardament aerian, iar din 1951 pentru detonarea bombelor nucleare.
AEC a fost de acord, iar presedintele Eisenhower a aprobat, sa adauge aceasta fasie de desert, cunoscuta pe o veche harta sub numele de „Aria 51”, la poligonul militar de testare din Nevada. Autorii cartii desecretizate mentioneaza ca locul a fost poreclit „Paradise Ranch”, sau pur și simplu Ranch, pentru a-l face mai atractiv pentru cei ce urmau sa lucreze aici. Air Force și Lockheed au dezvoltat aici aeronava U-2, cu raza lunga de actiune, cu echipaj uman, care putea fotografia de la mare altitudine, cu camere de inalta rezoluție, obiective ale spionajului aerian. Primul zbor de testare a avionului U-2 avut loc in Aria 51 pe 4 august 1955.
In anii care au urmat, facilitatile de la Groom Lake au fost utilizate pentru formarea piloților U-2, ca si pentru dezvoltarea succesorilor avionului U-2, inclusiv Lockheed A-12 Oxcart și D-21 Tagboard. Mai tarziu, Aria 51 a servit pentru testarea avionului de vanatoare F-117 „stealth” (invizibil radar). Zona a fost foarte bine pazita, iar spațiul sau aerian a fost ocolit de traseele traficului aerian civil.
Nivelul ridicat de secretizare, combinat cu aparitii ocazionale de aeronave ciudate, au alimentat, timp de decenii, povești despre OZN-uri. De exemplu, intr-o carte din 2011 intitulata „Aria 51”, jurnalistul de investigație Annie Jacobsen cita sursele ei spunand ca resturile incidentului OZN de la Roswell ar fi ajuns in Aria 51 pentru studiu. Așa cum era de așteptat, documentele recent desecretizate nu fac nicio mențiune privind cazul Roswell sau eventuale nave spațiale extraterestre. Totusi, ele menționeaza ca zborurile U-2 au creat un „efect secundar neașteptat – o creștere extraordinara a numarului de rapoarte privind obiecte zburatoare neidentificate”. Avioanele de spionaj zburau la altitudini mai mari de 18 kilometri, ceea ce, la momentul respectiv, neinitiatii considerau ca nu este posibil. Astfel, controlorii de trafic aerian au inceput sa primeasca o avalansa de rapoarte OZN din partea unor piloți care au vazut aeronave mult deasupra lor. Mai ales seara se vedeau false OZN-uri: Cand soarele coboara sub orizont, un avion de pasageri tipic va fi in intuneric, dar avionul U-2, aflat la mai mult de 18.000 de metri, poate prinde inca o licarire de lumina.
Autorii cartii afirma ca rapoartele privind OZN-urile erau trimise la Baza Air Force Wright din Ohio, unde era sediul proiectului Blue Book, iar anchetatorii de aici sunau cu regularitate la personalul CIA de la Washington implicati in proiectul avioanelor spion pentru a verifica raportatele contra jurnalelor de zbor U-2. „Acest lucru a permis anchetatorilor sa elimine majoritatea rapoartelor OZN, deși nu puteau dezvalui autorilor respectivelor rapoarte adevarata cauza a observarii OZN”. Autorii adauga ca zborurile U-2 și Oxcart au reprezentat mai mult de jumatate din rapoartele OZN din cursul anilor 1950 și cele mai multe din anii 1960. Intr-un interviu pentru Associated Press, investigatorul OZN Stanton Friedman a contestat aceasta afirmație spunand: „Ideea ca U-2 explica cele mai multe aparitii la acel moment este o mare tampenie si un nonsens. Poate U-2 sa stea nemiscat pe cer? Poate sa faca intoarceri in unghi drept? Poate sa apara brusc din neant? U-2 nu poate face nimic din toate astea”.
Astazi, U-2 este o piesa de muzeu, dar Aria 51 a continuat sa serveasca drept teren de testare pentru alte aeronave secrete. Aici au fost realizate dronele sau elicopterele invizibile radar MH-60 Black Hawk, cele care au participat, in 2011 la raidul asupra ascunzatorii liderului al-Qaida Osama bin Laden.
Versiunea desecretizata la ora actuala releva si alte detalii care fusesera sterse cu ocazia unor desecretizari anterioare. Astfel, la programul U-2 a existat si o participare a Marii Britanii. Noutati sunt si operațiunile U-2 din India, intre 1962 și 1967, declanșate in 1962 de razboiul chino-indian, ca si operatiunile U-2 in beneficiul separatistilor chinezi din Taiwan.
Documentele includ, desigur, si o mentiune privind faimosul zbor U-2 din data de 1 mai 1960, pilotat de Francis Gary Powers, inceput de pe un aerodrom din orasul pakistanez Peshawar si incheiat cand aeronava „a fost doborata de o racheta sol-aer sovietica”.
Comentariile ufologilor n-au intarziat sa apara, criticand in primul rand modul in care mass-media a comentat documentul desecretizat. John Schuessler a apreciat ca noutatile recent declasificate reprezinta „mai puțin de 0,00001% din materialul care a fost acumulat privind Aria 51 in ultimele decenii”, avand in vedere ca „acesta este cel mai prost pastrat secret din toate timpurile”. El da ca exemple faptul ca organizatia MUFON a sponsorizat excursii la Aria 51 in timpul simpozionului OZN tinut anul acesta in iulie, in Las Vegas, precum si faptul ca noul Atomic Testing Museum din Las Vegas organizeaza si el excursii la Aria 51 și prelegeri despre ea. Faptul ca cele peste 400 de pagini desecretizate acum nu contin mentiuni privind extraterestri este in firea lucrurilor. Cine s-ar fi asteptat ca un document desecretizat sa mentioneze asa ceva?
Si George Knapp, jurnalist de radio si televiziune din Las Vegas, apreciaza ca nu exista nimic realmente nou in acest document. El insusi a luat, cu zece ani in urma, interviuri unor persoane care au vorbit deschis despre activitatile lor pentru CIA desfasurate in Aria 51. „Tam-tam-ul din jurul acestei non-povesti arata cat de ignoranta este mass-media majora atunci cand vine vorba de astfel de subiecte, și cu cata ușurinta folosesc ei ceva de genul asta pentru a se amuza pe seama fenomenului OZN, indiferent daca are ceva de-a face cu subiectul sau nu” noteaza el.
John Greenewald, Jr. se declara de acord cu aceste aprecieri, adaugand ca oameni din media, care nu au facut nicio investigatie in acest domeniu si eventual copiaza unii de la altii, raportaza „fapte” eronate si fac afirmatii radicale, fara jena. Comentariile lor sunt „un fel de insulta pentru noi, cei care am lucrat din greu pentru a descoperi adevarul și documentele prin care sa-l dovedim”. Greenewald face, pentru cei interesati, chiar o trimitere la doua documente oficiale pe care le-a primit in 2001, ca urmare a unei solicitari facuta in virtutea legii accesului la informatii si in care se recunoaste existenta Ariei 51. Aceste documente sunt de atunci postate pe internet.
Este criticata si afirmatia ca ar fi existat mai multe raportari de OZN-uri dupa inceperea zborurilor avionului U-2. Stanton Friedman reaminteste declaratia generalului Air Force Carroll H. Bolender, facuta pe 20 octombrie 1969: „rapoartele privind obiecte zburatoare neidentificate, care ar putea afecta securitatea naționala [...] nu sunt parte a sistemului Blue Book”. Friedman a avut cu Bolender chiar o convorbire telefonica, prin care generalul a confirmat ca au existat doua canale separate de raportare OZN.
Aria 51 a fost transformata intr-un magnet pentru turisti, fani OZN și teoreticieni ai conspirației in buna masura prin povestile controversatului Bob Lazar, cel care sustinea ca in 1989 a cercetat, ca angajat in Aria 51, intr-o asa numita „zona S4” a acesteia, un OZN capturat. El conduce acum o firma privata de consultanta și nu doreste sa aiba nimic de-a face cu entuziaștii OZN. Dar cu aceasta ocazie a declarat ca recenta desecretizare, desi nu aduce nimic nou, este doar „un minuscul pas inainte... Poate peste un deceniu ei vor recunoaste ca exista si o zona S4”.