Cu un deceniu si ceva in urma, doi investigatori ASFAN, Gheorghe Cohal si Ion Nutu, s-au ocupat de un bizar obiect de aluminiu, descoperit in 1973 la Aiud si aflat in depozitul MNIT (Cluj). Cu acea ocazie s-au facut unele progrese; apoi totul s-a incheiat brusc, fara finalizare, de parca o anumita pudoare i-ar fi impiedicat pe cei doi sa continue. Exista un pattern (model) al cercetarilor ufologice/ paleoastronautice din Romania: periodic se revine asupra unor cazuri celebre, prezentate consensual in prealabil ca ”solide”, doar pentru a li se gasi o multime de ”pete albe”. Pentru cineva exterior fenomenului, pare ca o anumita stare de echivoc este intretinuta, mai mult sau mai putin artificial.
Reluand cercetarea Piesei de la Aiud, am fost socati de existenta unor pachete de date esentiale, care par sa fi scapat atentiei tuturor celor care s-au ocupat pana acum de caz.
Nu vorbim de secrete teribile aflate in fisetele SRI sau in mult prea ventilatele Arhive secrete ale Vaticanului, ci de surse aflate la vedere si usor accesibile. Exista mai multe explicatii; sunt suficient de suparatoare pentru a nu le aminti aici.
In mod cert, situatia intra in conflict cu o teza fundamental gresita si faptic nesustenabila, introdusa de Florin Gheorghita. Anume ca istoricii cei rai ii obstructioneaza pe ufologii cei buni, de frica sa nu (le) fie schimbata paradigma traditionala, iar istoria sa fie ”rescrisa” (sic!). Pe scurt, este posibil ca datele despre care vorbim sa fi fost totusi cunoscute, dar tinute sub oboroc, pentru a nu periclita scenariul existentei unui antagonizant extrem de convenabil atunci cand trebuie mascata incompetenta.
Vom prezenta aceste date pe site-ul ASFAN pentru a consolida o continuitate a cercetarilor intreprinse de aceasta organizatie si mai ales pentru ca ASFAN este singura structura ufologica nonguvernamentala si cu personalitate juridica din Romania.
Pentru inceput, desenele tehnice urmand forma geometrica teoretica a piesei noi, fara uzuri. Au fost realizate in primii ani de dupa 1990, la solicitarea ”istoricilor cei rai”. Cotele au fost masurate inginereste, cu sublerul, nu cu ruleta de constructii. Zonele cu lipsa de material sunt colorate in rosu.
Plansele indica doua probleme majore:
A. Asimetrii pronuntate, care nu par a proveni din procesul de proiectare, ci mai degraba din realizarea propriu-zisa a piesei;
B. Utilitatea functionala a celor doua canale perpendiculare indica o teava (sau bara) introdusa vertical, securizata printr-un surub filetat pe orizontala (a carui elice, foarte erodata, se mai distinge). Faptul ca surubul de fixare este prea apropiat de capatul tevii face jonctiunea nesigura si cel mai probabil este o eroare grosolana de proiectare. Acest aspect ne-a fost indicat chiar de cel care a realizat desenele.
Urmand aceste considerente, consideram ”ipoteza cosmica” extrem de improbabila. Dar nu total imposibila. Urmand scenariul science-fictionului sovietic, ne putem imagina societati comuniste extraterestre care produc rebuturi industriale pe ”stoc”, si din cand in cand le pierd pe plaiurile transilvane.
(sfarsitul partii I)
NB. Atat schitele de mai sus, cat si alte materiale, ne-au fost puse la dispozitie de o persoana plina de disponibilitate si bunavointa, de profesie inginer proiectant. Am ales sa-i protejam identitatea. Nu de dragul exclusivitatii, ci, asa cum indeamna si John Keel, pentru a o feri de o anumita ”fauna”...
Vlad-Ionut Musceleanu