Investigatorul OZN din Ucraina Dr. Anton A. Anfalov a fost socotit in occident, ani de zile, cel mai bun specialist in materie de OZN-uri prabusite in „lagarul socialist”, ca si in materie de colaborari ale autoritatilor sovietice, apoi ruse, cu extraterestrii, eventual in baze subterane asemanatoare celor din SUA. Anfalov afirma ca informatiile sale provin din surse “de mare incredere”: cercetatori, militari, functionari guvernamentali aflati dincolo de orice dubiu. Anton Anfalov si-a retras afirmatiile sale in decembrie 2009.

Anfalov stia, de pilda, ca la unitatea militara 25840 de la Odintovo, langa Moscova si la unitatea militara 73790, aflata langa Jitkur, pe cel de al 4‑lea poligon central de testare Kapustin Yar, ar exista laboratoare echivalente celor americane de la “Aria 51” sau Dulce, cu vehicule extraterestre capturate, dintre care unele functionale, cu omuleti morti sau vii etc. Anfalov mai oferea si codul si localizarea altor noua unitati militare implicate, ca si numele unor proiecte sovietice vizand OZN-urile: Setka AN, Setka MO (intre 1978 si 1984), Galaxy MO, Galaxy AN (1984-86), Horizon MO, Horizon AN (1986-1990) si Tread1, Tread2, Tread3 (in anii nouazeci). Un document existent in cadrul acestui al treilea proiect ar fi continut informatiile pe care le aveau rusii privitor la prabusirea de la Roswell si la organizatia MJ-12.


Astronautii sunt in general foarte rezervati in declaratii privind OZN-urile. Exista totusi si exceptii. Dupa ce Edgar Mitchell a declarat in mai multe randuri nu doar ca fenomenul OZN este real ci ca el reprezinta manifestari ale unor vizite extraterestre, iata ca si unii cosmonauti rusi au decis sa-si spuna parerea in acest sens.

Dr. Edgar Mitchell a fost cel de al saselea pamantean care a pus piciorul pe Luna.
El admitea, inca in 1991, ca “se cunoaste mult mai mult in materie de investigatii extraterestre decat s-a pus la dispozitia publicului”, iar in 1996 declara “Am avut ocazia sa discut cu persoane din trei tari diferite, care pretind ca, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, s-au intalnit cu extraterestri”. Intrebat, in continuare ce parere are el insusi despre dovezile vizitelor extraterestrilor pe Terra, Mitchell a spus: “Din cate inteleg, din experienta pe care o am si din ceea ce am vazut cu ochii mei, cred ca exista dovezi foarte puternice in acest sens si parti mari din acestea sunt tinute secret”.

In iulie 2008 Mitchell a surprins din nou, afirmand ca prabusirea unui OZN la Roswell, in 1947, s-a intamplat cu adevarat, iar guvernul SUA ascunde ce anume stie in acest sens. Mitchell povestea ca fiind crescut in zona Roswell, mai multi contemporani ai evenimentelor, ca si militari ori persoane din domeniul informatiilor, care erau sub juraminte severe, au dorit sa i se confeseze inainte de moarte, pentru a-si usura constiinta. Acestia i-au spus ca „prabusirea unei nave spatiale in apropiere de Roswell a fost un eveniment real”, iar majoritatea informatiilor care se vehiculeaza – chiar daca nu toate – erau autentice: „ca au fost recuperate corpuri, ca unele fiinte erau vii, ca nu erau din aceasta lume”. Acestea fapte au fost raportate si au aparut in ziarul Roswell Daily Record, iar ziua urmatoare au fost negate oficial, inlocuite cu o istorie inventata, despre un balon meteorologic si alte non-sensuri.


Asa cum rezulta dintr-un articol aparut in numarul din mai 2010 al publicatiei Mufon UFO Journal, Benjamin Robert Rich (1925-1995), supranumit parintele avioanelor „stealth”, fost director, intre 1975 si 1991, al firmei Lockheed Skunk Works, a admis, pe patul de moarte, ca a avut acces la dovezi ale prezentei extraterestre pe Pamant.

Skunk Works a fost o porecla oficiala a firmei Lockheed Martin, atunci cand efectua programe avansate, intre care faimoasele avioane militare U-2, SR-7 Blackbird, F-117 Nighthawk, F-22 Raptor, sau F-35 Lightning II. Ben Rich a participat la proiectarea acestora, ca si a altor avioane, multe dintre ele inca secrete. In articolul din Mufon UFO Journal, scris de Tom Keller, inginer aerospatial care a lucrat ca analist informatician pentru NASA Jet Propulsion Laboratory, reproduce o serie de declaratii ale lui Ben Rich, facute pe patul de moarte, privind realitatea vizitatorilor extraterestri coborati din OZN-uri si posibilitatea ca militarii americani sa calatoreasca printre stele. Citam mai jos dintre acestea.

„In Skunk Works eram un grup mic dar foarte unit, constand din circa cincizeci de vechi ingineri si proiectanti, si poate circa o suta de mecanici si muncitori.
Obiectivul nostru era sa construim serii mici de avioane foarte avansate, pentru misiuni ultrasecrete”.


China este din ce in ce mai interesata de problematica extraterestrilor si a obiectelor zburatoare neidentificate. Nu este vorba doar de lumini vazute pe cer de martori izolati ci de observatii cu un mare numar de martori, de aeroporturi blocate datorita OZN-urilor sau de spectaculoase rapiri cu tenta sexuala.
In iunie 2010 aeroportul international din Hangzhou a fost blocat timp de o ora, explicatia anuntata oficial fiind aparitia deasupra aeroportului a unui OZN.
Din cauza acestuia au fost perturbate 18 zboruri si intarziati 2000 de pasageri. In lunile urmatoare au mai fost opt observatii „de masa”, ultima, din 11 septembrie, a dus, conform ABC News, la inchiderea, tot pentru o ora, a aeroportului orasului Baotou din Mongolia Interioara.


National Press Club, cu sediul in Washington este o organizatie profesionala a jurnalistilor, in principal politici, din Statele Unite. Aici a avut loc, pe 27 septembrie 2010 o conferinta de presa, dedicata faimoaselor si controversatelor incidente prin care OZN-uri au dereglat, in mai multe randuri, rachetele nucleare americane, facandu-le imposibil de lansat.

Conferinta a fost deschisa doar unor invitati si personalului Congresului SUA.

Oficialitatile au negat sistematic incidentele, desi numerosi martori oculari le facusera publice inca de multi ani. Acum sase fosti ofiteri din US Air Force si un investigator civil s-au decis sa aduca in fata publicului cele intamplate. Ei au aratat ca obiecte aeriene neidentificate au zburat de mai multe ori deasupra zonelor interzise cu caracter nuclear, ultima data in 2003. In unele cazuri, rachetele nucleare au iesit temporar din uz, simultan si in mod inexplicabil, in timp ce un obiect avand forma discoidala plutea in preajma.

Cei prezenti posedau marturii de la un grup de peste 120 persoane, militari care au lucrat in zone sensibile, cu instalatii si arme nucleare. Ei atestau solemn ca vehicule pe care nu le-au putut identifica au violat securitatea spatiului aerian deasupra silozurilor cu rachete si in cateva cazuri le-au scos din uz.


Pe 15 noiembrie 2010 agentia RIA Novosti publica un interesant interviu luat lui Vadim Chernobrov, seful organizatiei publice rusesti Kosmopoisk, dedicata studierii fenomenului OZN si a altor fenomene inexplicabile, interviu in care acesta comenta activitatea de investigare a misterelor domeniului.

Intrebat de ziaristul Samir Shakhbaz ce anume considera drept cel mai interesant eveniment al anului care se incheie, Chernobrov a raspuns ca arhivele de care dispun colegii sai contin acum suficiente date pentru a anticipa chiar unele evenimente cum ar fi aparitia unor formatiuni in lanuri sau a unor OZN-uri. Ei ar putea sa mearga la fata locului inainte ca evenimentul sa se produca. „Cu cat astfel de anticipari sunt mai corecte, cu atat suntem mai aproape de rezolvarea acestor mistere. In acest domeniu suntem intr-o competitie foarte serioasa...”.

„Obiectivul nostru ultim nu este sa obtinem imagini de inalta calitate... Am vazut sute de exemple. Ar fi ceva nou sa gasim dovezi fizice, ceva ce poate fi masurat si pipait, ceva ce am putea transmite inginerilor nostri pentru a-i pune pe ganduri. Eu vad ufologia ca o problema de inginerie, avand desigur si dimensiuni psihologice ori sociologice. Ca inginer aerospatial, eu am fost interesat mereu... cum va arata zborul peste 50 sau 100 de ani. In fapt, ufologia este o tentativa de a arunca o privire in viitorul mai apropiat si mai departat. Asta este ceea ce ne motiveaza”.