Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK  *  BIBLIOTECA ASFAN
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Carti din 2017 despre fenomenul OZN
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

In toamna lui 1978, nu departe de cabana Balea-Lac se afla o cabana mai mica, unde erau incartiruiti un numar de militari in termen (intre 12 si 20, dupa diferite surse), adusi pentru lucrari de constructie.
In 23 septembrie 1978, la ora 24.00, doi tehnicieni de la statia de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s‑au trezit datorita unei lumini roscate, in forma de cerc, care se zarea prin ceata deasa, cuprinzand tot campul vizual. Martorii au apreciat ca se afla la circa 5 - 10 metri de geam. Era o liniste perfecta. Initial cei doi au crezut ca arde cabana Balea‑Lac, fapt neconfirmat. Ulterior s-au eliminat si alte explicatii posibile: far de masina, lanterna etc.
Aproximativ la aceeasi ora, fruntasul Ioan Dorr a iesit din dormitorul cabanei militare pentru a bea apa. In drumul sau spre robinetul aflat la coltul cladirii, luminat de un bec aflat deasupra usii, a zarit, de la 6-8 metri, o silueta intunecata, nemiscata, apreciata a fi de 1,90-2,00 metri. Din cauza cetii nu a putut distinge detalii. Fruntasul a strigat „cine-i acolo?”, dar, neprimind raspuns, a socotit ca e mai prudent sa se intoarca in camera. Peste cinci minute silueta era inca acolo, mai aproape de zidul cladirii, dar peste alte zece minute a disparut.
In seara urmatoare, in jurul orei 21,45, in fata cabanei, sergentul Ion Radu atrage atentia militarilor Dorr si Vulpe ca pe o ridicatura de pamant, in directia telefericului, la o distanta de 15-20 de metri, se afla o silueta intunecata. Inaltimea ei a fost apreciata la 2,5 metri, prin comparatie cu o cisterna cu motorina de 2 metri aflata alaturi. Era senin si fara ceata. Dorr compara silueta cu cea a unui cosmonaut cu miscari greoaie. In acelasi timp militarii din camera vecina au inceput sa strige ca cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asigurasera cu sarma rasucita cu patentul si cu un lant transversal (inchizatoarele obloanelor se aflau la 2,5 metri de sol). Alti militari au inceput sa arunce cu pietre spre silueta care intre timp se deplasase pe ridicatura de pamant. La un moment dat, sergentul Radu, apucand un ciomag, s-a indreptat intr‑acolo, strigand spre soldatii D. Sibu si Gh. Stan sa-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de aratare, Radu a ridicat ciomagul s-o loveasca. S-a auzit un “suflu ca de tigru”, iar sergentul a cazut pe spate, ca fulgerat, in zapada, cu bratele desfacute, cu capul spre vale. Ceilalti doi, aflati la 3‑4 metri, au ramas cateva secunde paralizati. Entitatea, care – dupa unii martori – avea la maini gheare lungi. l-a examinat pe sergent, apoi a disparut, “parca plutind, in salturi laterale”. Alti doi martori au urmarit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea ca entitatea se deplasa “ca un om care merge pe apa, aplecandu-se mult intr-o parte si in alta, dar nu ca un urs sau alt animal, ca am vazut ursi destui. Parca plutea, cand pe un picior, cand pe celalalt”.
Cei doi si-au revenit, s-au dus la sergent si au inceput sa-l tarasca, apoi, cu ajutorul altor doi camarazi, l-au dus in cabana. Era inconstient, dar nu-si desclesta mana de pe ciomag. Si-a revenit abia dupa zece minute de incercari repetate de resuscitare. Nu-si amintea nimic, incepand din momentul in care ridicase batul. In acest timp, cinci militari au vazut, pe locul in care fusese “umbra”, deasupra solului, “o coronita de lumini” cu diametrul de circa o jumatate de metru. Patru lumini erau mai mici, iar alte patru mai mari, “cam de marimea unui ou”, care “dansau in cerc” si “sareau dintr-o parte in alta”.
Militarii s-au baricadat intr-una dintre camere. Peste circa o ora si jumatate de ora, au auzit cum cineva zgaria obloanele de la fereastra. Doi martori declara ca au auzit o voce groasa care aparent a pronuntat cuvintele „sergend... sergend...”.
A urmat pentru toti o noapte alba…
A doua zi dimineata au observat, pe obloanele care fusesera vopsite cu numai 2-3 zile in urma, patru zgarieturi paralele, oblice, distantate la circa 10 centimetri, intersectate de o a cincea, perpendiculara pe ele. In locul unde Ion Radu fusese doborat, nu se vedea nici o alta urma in zapada in afara de cea a sergentului.
In noaptea urmatoare, militarii, cu exceptia sergentului si a unui caporal, erau atat de inspaimantati incat au coborat la o cabana langa “Balea Cascada”, intorcandu-se abia in 26 septembrie, impreuna cu un ofiter.
Cezul a fost investigat de un grup de membri ai clubului “Univers” din Sibiu, condus de Gabriel Pál si Gheorghe Butiu, impreuna cu inginerii bucuresteni Justin Capra si M.T., iar ulterior si de Calin Turcu. Cu aceasta ocazie au fost culese declaratii scrise si schite ale zonei, cu evenimentele in succesiunea lor, ca si desene reprezentand „silueta” asa cum au perceput-o martorii ti cum au reusit s-o redea.
Mihai Danciu din Brasov a remarcat o asemanare cu cazul mult mai cunoscut pe plan mondial, din acelasi an 1987, cand, in noaptea de 6 spre 7 decembrie, in localitatea Marzano, din provincia Genova, Italia, paznicul Fortunato Zanfretta s‑a intalnit cu un OZN triunghiular care a lasat urme pe sol, ca si cu mai multe aratari monstruoase, inalte de circa 3 metri, care l-au doborat in iarba, dupa care l-au dus “in alta parte”, se pare in cadrul unui episod de rapire.
Peste cativa ani, sergentul Ion Radu i-a confirmat lui Calin Turcu evenimentele, precizand ca la cabana erau 20 de militari, iar aratarea era “ca un tub gros de metal, cu diametrul de cel mult 50 de centimetri, fara alte particularitati” si ca nu era mult mai inalt decat el. Ofiterul, care a urcat cu militarii in 26 septembrie, venise inarmat, pentru a-i incuraja pe soldati si a ramas la cabana cateva zile dupa aceea. Militarii erau ingroziti, intre altele, si de faptul ca aratarea nu a lasat nici o urma pe sol. La vreo doua luni dupa evenimente, a venit si o comisie de ancheta militara, care a tras concluzia ca “a fost vorba de un fenomen de electrizare sau magnetizare a aerului”, care a cauzat un “un soc electric” capabil sa-l doboare pe sergent. Ion Radu si-a insusit aceasta explicatie.
 
(Prelucrare de Dan D. Farcas, dupa volumul lui Calin Turcu, Cazuri OZN in Romania, Ed.Sincron, 1992)
Joomla templates by a4joomla