Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK  *  BIBLIOTECA ASFAN
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Carti din 2017 despre fenomenul OZN
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

121016 kentucky crop     Conexiunea OZN – Arme nucleare este, la ora actuala, foarte bine documentata. Fisiere ale U.S. Air Force, FBI si CIA, desecretizate ca urmare a legii libertatii de informare, dar si marturii din spatiul ex-sovietic contureaza un model convingator de activitate OZN desfasurata continuu deasupra locatiilor cu arme nucleare americane si sovietice, inca din decembrie 1948.

De aproape 40 de ani, investigatorul Robert Hastings a cautat si interogat circa 130 de persoane care au activat in U.S. Air Force, privind implicarea lor in incidente OZN legate de armamentul nuclear. Aceste persoane, de la colonei in retragere la fosti piloti, sau responsabili cu lansari de rachete balistice, relateaza despre intalniri extraordinare, cu evidente implicatii privind securitatea nationala si chiar implicatii planetare, tinand cont de consecintele catastrofale care ar putea rezulta dintr-un razboi nuclear global si total.

Aceste cazuri nu apartin doar unei istorii trecute, sa zicem erei Razboiului Rece. Mai multe rapoarte sugereaza ca incidente multiple, in curs de desfasurare, s-au petrecut si recent, in octombrie 2012, in zona silozurilor cu rachete balistice intercontinentale operate de baza militara Air Force Malmstrom din Montana. In mod semnificativ, activitatea OZN depaseste adesea simpla supraveghere, interferand, intr-un mod lipsit de ambiguitati, cu sistemele de arme strategice, implicand functionarea defectuoasa a unui rachete nucleare, chiar atunci cand unul sau mai multe OZN-uri au plutit deasupra instalatiilor.


 

Pana la ora actuala, Hastings a intervievat peste 130 de veterani militari care au fost implicati in variate incidente OZN la silozuri cu rachete nucleare, depozite de arme sau poligoane de testare. Evenimentele descrise de aceste persoane par sa dovedeasca faptul ca programul nuclear american este o sursa permanenta de interes pentru o inteligenta care poseda tehnologii mult avansate fata de ale noastre.

Pe 27 septembrie 2010, Hastings a fost gazda unei conferinte de preesa, tinuta la National Press Club din Washington D.C. Cu aceasta ocazie, sapte veterani din U.S. Air Force au dezbatut incursiunile OZN in locatiile gazduind arme nucleare pe perioada Razboiului Rece. Inregistrarea integrala facuta cu aceasta ocazie de CNN poate fi gasita pe internet.

Un caz mai recent a fost cel din septembrie 2012, in care doua obiecte in forma de V au zburat la joasa altitudine deasupra bazei Malmstrom, din Montana, unde si in 1967 un OZN a scos din functie rachetele intercontinentale.

Incepand din 1981, Hastings a prezentat dovezile obtinute in acest sens in conferinte publice tinute in peste 500 de colegii si universitati, pe tot teritoriul Statelor Unite. El subliniaza ori de cate ori are ocazia: „Eu nu condamn nicio agentie guvernamentala pentru politica sa de secretomanie in privinta OZN-urilor, dar cred ca ar trebui ca publicului sa-i fie prezentate faptele”.

Invitat, pe 18 noiembrie 2012, la o emisiune radio cu acoperire nationala, Hastings a solicitat, prin microfon, sa fie contactat si de alti veterani care au avut astfel de experiente. A primit doua apeluri. El a verificat ulterior si a confirmat ca respectivii fusesera intr-adevar stationati in bazele militare indicate, an anii indicati si au asigurat paza armelor nucleare.

Sergentul Richard E. Walker, fost politist militar in U.S. Air Force Security, a declarat ca intr-o noapte de octombrie 1975 era de paza la baza militara aeriana K.I. Sawyer din Michigan, in apropiereea pistei, cand, impreuna cu camarazii sai, au vazut un OZN deasupra bazei, zburand de la sud spre nord. La inceput parea un avion care vine la aterizare cu luminile aprinse, dar era suspect ca luminile pistei ramaneau stinse. Au si intrebat imediat prin radio de ce nu se aprind aceste lumini, urmand discutii aprinse. Obiectul a continuat sa se apropie incet, plutind deasupra pistei si a zonei de depozitare a armelor nucleare, devenind tot mai luminos. La un moment dat s-a divizat in cinci obiecte separate, care au tasnit in cinci directii diferite, cu o viteza incredibila.

Intr-un mod surprinzator, nu a existat nicio mentiune oficiala privind cele petrecute in acea noapte. Cei care au fost de serviciu nu puteau sa creada in ceea ce tocmai vazusera si se intrebau de ce nu a fost declansata alerta de securitate. Prima data cand au apucat sa discute in grup cele intamplate a fost in autobuz, dupa ce au fost inlocuiti in posturile lor. Şi-au inchipuit ca trebuia sa fi fost un soi de test al unui nou aparat de zbor.

Desi asteptau cu totii, asa cum se intampla de obicei cand depuneau armele in rastel, sa fie intrebati de seful lor ce anume s-a mai intamplat, acum acesta a ramas in biroul sau. Nici comandantul unitatii nu a spus nimic ziua urmatoare si nu s-au dat niciun fel de explicatii pentru cele observate.

La rugamintea lui Hastings, Walter a reconfirmat ca era sigur ca incidentul s-a petrecut in octombrie, intrucat laga intamplarea de alte evenimente de a caror data era sigur. Hastings considera acest fapt interesant din doua motive; intai, deoarece din documente desecretizate se stia deja de incidente similare, petrecute in octombrie 1975, in zone de depozitare a armelor nucleare de la bazele Air Force Loring din Maine si Wurtsmith din Michigan, dar era pentru prima data ca exista o marturie si pentru baza K.I. Sawyer.

In al doilea rand, descrierea facuta de Walker, cu un OZN mai mare, care se sparge in cinci obiecte mai mici, este identica cu cazul raportat de colonelul in retragere Charles Halt, fostul comandant adjunct al bazei aeriene Bentwaters, in legatura cu faimoasele incidente OZN din padurea Rendlesham, in decembrie 1980, caz pe care-l prezentam mai pe larg in ultima parte a acestui articol.

O alta persoana care a intervenit in emisiunea de radio a fost sergentul tehnic in retragere Anthony W. Keel. Acesta relata ca intr-o seara de septembrie 1991, pe la ora 22.45, pe cand era seful unui grup de raspuns la alerte, la aria de zbor Oscar de la baza Air Force Ellsworth din Dakota de Sud, a fost trimis sa rezolve alarme multiple venind dintr-o zona a bazei. A sosit acolo cu inca un camarad, au verificat posibilele cauze si au resetat alarmele. Dar inainte chiar de a ajunge la fata locului, au primit un alt semnal de alarma, dintr-o zona invecinata, pe care o puteau vedea, de la distanta, cu ochiul liber. Deasupra zonei pulsa o lumina albastra. Avea aproximativ dimensiunile unui elicopter mare, era semicirculara, oblica si nu facea nici cel mai mic zgomot. Pe masura ce se apropiau de ea, lumina parea ca se departeaza, dar distanta era dificil de estimat. Probabil fusesera cel mai aproape la 400-800 de metri de ea. Apoi lumina a trecut dincolo de o movila si a disparut. Si aici au efectuat procedurile de resetare a alarmelor. La terminarea schimbului au fost supusi unui interogatoriu, din partea controlorilor pentru siguranta zborurilor si li s-a spus sa nu depuna niciun raport scris privind cele intamplate.

Martorul isi amintea si de un alt incident, cel mai probabil din decembrie 1996. La ora 23.00, participa la un exercitiu, pe o panta abrupta, la circa o mila de zona de depozitare a armamentului nuclear, impreuna cu un subordonat. Au vazut spre varful dealului o lumina saltand dinspre vest spre est. In primul moment au crezut ca este comandantul de grupa care vine in control. Peste zece minute, lumina era tot acolo, miscandu-se de aceasta data de la est la vest. Atunci au inceput amandoi sa urmareasca miscarile luminii. Salta mergand intr-o directie, apoi intorcandu-se, repetate ori. Ultima data a depasit creasta dealului si s-a vazut clar ca lumina se afla de fapt pe cer, mult mai departe decat au crezut prima data, in zona depozitului de armament, nu departe de pista de zbor. Atunci si-au spus ca trebuia sa fi fost un elicopter, dar in acest caz, de ce nu erau aprinse luminile de pe pista de aterizare? Lumina s-a departat spre est si parea sa se inalte tot mai sus. S-a oprit la vreo 2-3 mile de baza, dupa care a facut miscari bruste intr-o directie sau alta, intr-un mod imposibil pentru un elicopter. Cerand informatii prin radio, li s-a spus ca in toata zona nu zboara nicio aeronava. La scurt timp dupa aceasta, lumina a tasnit si, intr-o clipa, a disparut.

In 1980, in Suffolk, in apropierea coastei de est a Marii Britanii, la circa 150 kilometri nord-est de Londra, a avut loc un incident considerat de unii analisti drept „un Roswell britanic”. Aici, doua baze militare aeriene ingemanate: Bentwaters si Woodbridge, erau inchiriate, in cadrul NATO, fortelelor aeriene americane. Cele doua baze, gazduind si un numar nedivulgat de focoase nucleare, se aflau la o distanta de circa trei kilometri una de cealalta si erau despartite de padurea de pini Rendlesham.

Azi se cunosc depozitiile a circa cincizeci de martori oculari si cateva documente oficiale. Din ele reiese ca in zorii zilei de 26 decembrie 1980, in jurul orei 3.00, a fost vazuta o lumina puternica deplasandu-se in padure. Crezand ca s-a prabusit sau a aterizat fortat un avion, comandantul de zbor de serviciu a autorizat ca o patrula din trei persoane sa plece pe jos. Acestia au raportat ca au vazut in padure un obiect straniu, stralucitor, aparent metalic, de forma triunghiulara, de aproximativ doi-trei metri latime la baza si aproximativ doi metri inaltime. Ilumina intreaga padure cu o lumina alba. Obiectul avea o lumina rosie pulsatoare in varf si un brau de lumini albastre dedesubt. Obiectul plutea in aer sau era suspendat pe niste picioare. Cand patrula s‑a apropiat de obiect, acesta a manevrat printre copaci si a disparut. Presupusul loc al aterizarii a fost examinat a doua zi, gasindu-se urme pe sol si radioactivitate crescuta.

Peste doua zile, a fost vazuta, printre copaci, o lumina rosie ca soarele. Se misca prin zona si pulsa. De aceasta data locotenent-colonelul Charles I. Halt, adjunctul comandantului bazei Air Force de la Woodbridge, a condus personal o grupa de politisti de securitate, pentru a investiga ce se petrece. Ei au vazut, printre copaci, o lumina rosie ca soarele. La un moment dat, lumina a inceput sa emita particule stralucitoare, apoi s-a descompus in cinci obiecte albe, separate, dupa care a disparut. Imediat dupa aceasta au fost observate pe cer trei obiecte asemanatoare cu stelele, doua obiecte spre nord si unul spre sud, toate trei la circa 100 deasupra orizontului. Obiectele se miscau rapid, in unghiuri ascutite, afisand lumini rosii, verzi si albastre. In acelasi timp, Halt a auzit, pe radioul sau portabil, ca unul dintre aceste obiectele de mici dimensiuni s-a deplasat catre zona de depozitare a armamentului nuclear, pe care l-a „examinat” indreptand asupra lui, de sus, fascicule ca de laser.

Pe 13 ianuarie 1981, Halt a intocmit un raport oficial, care a fost intre timp desecretizat şi este larg mediatizat. S-a aflat ca, in noaptea de 26/27 decembrie, un operator civil radar de la baza RAF Watton (Norfolk) a urmarit un obiect neidentificat care, venind dinspre coasta, a disparut de pe ecran in dreptul padurii Rendlesham. In noaptea respectiva si alte statii de radar, inclusiv cel al aeroportului Heathrow din Londra au semnalat un obiect neidentificat, care aparent a aterizat in zona celor doua baze militare.

Colonelul Halt, intrebat ulterior, a recunoscut ca s-a facut si un film, care a fost trimis la baza Ramstein din Germania Occidentala. Acest film n-a iesit, pana la ora actuala, la iveala.

Colonelul in retragere Charles Halt a avut numeroase aparitii publice in care a detaliat cele intamplate. Una dintre cele mai recente cu ocazia emisiunii radio „Coast to Coast” din 18 noiembrie 2012, in care a impartasit, timp de o ora, ceea ce a vazut cu ochii sai si investigatiile pe care le-a condus atunci.

Un aspect neobisnuit a fost aparenta „explozie” a obiectului in cinci alte obiecte mai mici. Unul dintre acestea s-a intors deasupra bazei militare, emitand un fascicul luminos, ca de laser, iluminând solul. Un alt obiect s-a deplasat deasupra zonei de depozitare a armamentului nuclear de la baza Bentwaters. Halt a mentionat apoi ca zona padurii Rendlesham este cunoscuta pentru marea sa stranietate. El a speculat ca poate acolo se afla un soi de „portal” prin care se poate trece in alte dimensiuni sau compartimente ale realitatii.

In continuarea aceleiasi emisiuni radio, cunoscutul ufolog Robert Hastings si-a prezentat propriile investigatii privind cazul Rendlesham, ca si alte cazuri implicand prezenta unor OZN-uri deasupra bazelor nucleare. Doi controlori de trafic aerian i-au declarat ca au fost de serviciu in perioada observatiilor de la padurea Rendlesham si urmarisera pe radar un obiect neidentificat care in mod cert nu era niciun fel de nava cunoscuta. A parcurs 190 de kilometri in 8-12 secunde si a facut instantaneu intoarceri de 90 de grade, manevra imposibila pentru orice aparat pamantean. Unul dintre controlori a vazut, prin fereastra turnului de control, un obiect sferic, portocaliu, stralucitor, plutind deasupra turnului de apa al bazei Bentwaters. Apoi a tasnit cu o viteza nemaivazuta si a disparut.

Documente desecretizate ale Ministerului sovietic al apararii confirma ca astfel de incidente au avut loc si in fosta URSS. Hastings s-a referit si la alte cazuri pe care le-a investigat, intre care cel din 1969 de la baza de rachete de la Kapustin Yar (90 km est de Volgograd), cand numerosi martori au vazut o nava in forma de dom indrepand fascicule ca de laser spre depozitele de armament, sau la cel din 4 octombrie 1982, deasupra unei baze nucleare secrete din Ucraina, când un OZN imens a activat codurile de lansare a rachetelor nucleare intercontinentale, aducându-ne la un pas de declanşarea unui război mondial.

Hastings crede ca OZN-urile sunt pilotate de vizitatori veniti dintr-un alt loc din Univers, fiinte care, dintr-un motiv oarecare, au un interes ca noi sa supravietuim un timp indelungat. El sustine ca aceste entităţi deranjeaza ocazional functionarea instalatiilor noastre nucleare tocmai pentru a transmite astfel un mesaj guvernelor american, respectiv sovietic/rus, spunand ca posesia si potentiala utilizare pe scara larga a armamentului nuclear ameninta viitorul omenirii si integritatea mediului de pe planeta noastra. Pe scurt, Washingtonul si Moscova sunt avertizate ca „se joaca cu focul”.

A sugera ca acest scenariu este singura explicatie pentru cresterea spectaculoasa a numarului de observatii OZN in epoca moderna ar fi simplist si inexact – spune Hastings – totusi el crede ca incidentele bine documentate legate de armele nucleare sunt o parte integranta obligatorie pentru intelegerea misterului cu care ne confruntam.

Joomla templates by a4joomla