Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK  *  BIBLIOTECA ASFAN
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Carti din 2017 despre fenomenul OZN
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

Dupa un interviu televizat din 7 decembrie 2012, fostul presedinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, a fost inregistrat cu o declaratie care a facut imediat inconjorul Globului. Un jurnalist l-a intrebat daca atunci cand un nou presedinte intra in functie si primeste servieta cu care se poate activa arsenalul nuclear, nu primeste cumva si niste fisiere secrete privind contactele cu extraterestrii.

Medvedev a raspuns vesel: „Impreuna cu servieta cu codurile nucleare, presedintele tarii primeste si un dosar special ‚ultrasecret’. Acest dosar contine in intregime informatii despre extraterestrii care au vizitat planeta noastra”.

„In acelasi timp, i se mai inmaneaza un raport, al unui serviciu special absolut secret care controleaza extraterestrii care se gasesc pe teritoriul tarii noastre... Informatii mai detaliate privind acest subiect puteti gasi in binecunoscutul film numit ‚Men In Black’... Nu o sa va spun cati dintre acestia sunt printre noi, deoarece nu vreau sa produc panica” a incheiat el.

Aceste afirmatii au fost facute dupa terminarea oficiala a interviului, care a avut, desigur, un continut politic, nefiind difuzate de niciuna dintre canalele care au preluat evenimentul. Dar declaratiile au fost inregistrate si livrate agentiei Reuters, de unde au ajuns pe YouTube.

Sky News comenta ca, oricum, este bizar pentru primul ministru al Rusiei sa spuna asa ceva, chiar daca nu era in direct.


 

In acelasi interviu, Medvedev s-a confruntat si cu alte interventii neobisnuite. Intrebat daca crede ca lumea se va sfarsi pe 21 decembrie 2012, dupa profetia „New Age”, el a raspuns cu un simplu „nu”. Sau, intrebat daca crede in „Mos Gerila” (echivalentul rus pentru „Mos Craciun”), a raspuns „Cred in Mos Gerila. Dar nu foarte mult. Dar oricum, stiti, nu sunt genul de om care as putea spune unor copii ca Mos Gerila nu exista”.

Asa cum scria ufologul Paul Stonehill, nascut la Kiev si apoi naturalizat american, opinia unor reputati cercetatori OZN din Rusia si Ucraina a fost, desigur, ca primul ministru Medvedev a facut o simpla gluma prin afirmatiile sale privind extraterestrii, el avand si in alte ocazii acest gen de umor. Ufologul rus Vadim Cernobrov a declarat de pilda ca a fost un bun exemplu cum se pot evita, in conditiile unei transparente (glasnosti) afisate, raspunsul la o intrebare precisa.

Aceasta intamplare a declansat noi discutii privind interesul oficialitatilor din Rusia in ceea ce priveste fenomenul OZN.

Ufologul olandez Philippe Ailleris angajat al Agentiei Spatiale Europene a postat pe net in luna iulie 2011 un interviu luat directorului Institutului de Astronomie Aplicata a Academiei de Stiinte a Rusiei, Dr. Andrei Kinkelstein, care declarase ca in 20 de ani omenirea va descoperi existenta extraterestrilor si ca se va vedea ca acestia seamana cu oamenii. El a facut aluzie si la proiectele existente in trecut in URSS.

Pe firul acestor declaratii, Paul Stonehill a reamintit datele esentiale privind acest subiect, adaugand si detalii mai putin cunoscute. In 1977-78 au avut loc mai multe observatii spectaculoase OZN in spatiul sovietic, fortand oficialitatile sa acorde atentie fenomenului. S-au demarat doua programe de cercetare, numite SETKA-AN (Akademii Nauk Set – reteaua Academiei de Stiinte) si SETKA-MO (Ministerstva Oboroni Set – reteaua Ministerului Apararii). Se spune ca programele au fost comandate de Comisia Militar-Industriala si cele doua centre de cercetare urma sa aiba un schimb de informatii. Un rol important l-a avut Iuri Andropov, seful KGB din 1967 pana in 1982, iar ulterior, intre 1982 si 1984, urmasul lui Leonid Brejnev la conducerea URSS, care era foarte interesat de fenomenul OZN.

In acest sens, pe 18 octombrie 1978 a avut loc o sedinta importanta la Academia de Stiinte a URSS, in prezenta unor cercetatori care ulterior au participat le aceste proiecte. In 1981 numele programelor de cercetare a fost schimbat in „Galaktika” (MO, respectiv AN), iar in 1986 in „Gorizont” (cu aceleasi MO si AN). La scurt timp dupa tentativa de puci anti-Gorbaciov din 1991 (dupa alte versiuni chiar in 1990) aceste programe s-au incheiat. Totusi, un grup de experti din Departamentul de Fizica Generala si Astronomie al Academiei Ruse de Stiinte, a continuat, pana in 1996, sa lucreze asupra subiectului, analizand rapoartele OZN.

Participantii la sedinta inaugurala din 1978 reprezentau diferite institute sau unitati militare. Programul civil a fost apoi centrat pe IZMIRAN, Institutul de Magnetism Terestru si Difuzare a Undelor Radio al Academiei de Stiinte a URSS. Iuri Platov, de la acest institut devenind seful programului civil. Din partea armatei, cercetarea fenomenului OZN urma sa fie coordonata de K.Ivanov, adjunctul sefului Statului Major General al Marinei militare sovietice, care era si seful informatiilor marinei militare.

Din documentul elaborat cu prilejul acestei prime sedinte, reiese ca Ministerul Apararii era preocupat de posibilitatea ca fenomenul OZN ar putea interfera cu activitatile militare, inclusiv cu cele ale cosmonautilor. S-a mentionat ca in fiecare an se primeau circa 3000 de rapoarte de la populatie.

Intr-una dintre primele documente ale SETKA-AN s-a decis sa ca in loc de „OZN” sa se foloseasca termenul de „fenomene atmosferice anormale”. Cenzura asupra termenului „OZN” a fost inlaturata abia in 1989.

Dupa ufologul Iuri Striganov, „Comisia Academica” a facut tot ce i-a stat in putere pentru a demonstra ca nu exista OZN-uri ci, cel mult observatii eronate ale unor lansari de rachete sau, eventual, fulgere globulare, astfel incat aceasta comisie a servit drept paravan, care sa distraga atentia asupra investigatiilor militare care au fost mult mai serioase. Dar in ciuda declaratiilor nonsalante, „fenomenele anormale” au dus, in cateva randuri, la lansari de rachete sol-aer impotriva lor, sau, in alte ocazii, la caderea comunicatiilor radio, ori la functionarea defectuoasa a unor echipamente militare. Au existat de asemenea rapoarte provenind de la personal militar, inclusiv de la ofiteri superiori, asupra unor activitati stranii ale OZN-urilor deasupra unor baze sovietice de lansare a rachetelor sau asupra unor cosmodromuri. Militarii erau mai putin interesati de argumentele stiintifice, totusi ramaneau deschisi la ipoteza ca OZN-urile ar putea fi manifestari ale unei civilizatii extraterestre. Cel mai mult ii preocupa totusi impactul imprevizibil al fenomenului asupra tehnnicii militare si asupra personalului.

Instructiunile pentru colectarea datelor au fost redactate, in cadrul Marinei Militare, la inceputul anului 1980, la elaborarea lor participand, intre altele comandantul de submarin Vladimir Ajaja, inca de pe atunci un cunoscut investigator OZN. Instructiunile au fost distribuite, prin adrese de la Departamentul de Fizica Generala si Astronomie, in diverse alte organisme si organizatii. Ziarul Nedelia a publicat un apel al responsabililor proiectului in care, intre altele, sfatuiau pe cei ce au vazut fenomene neobisnuite sa incerce mai intai sa elimine toate explicatiile conventionale posibile: astronomice, obiecte facute de mana omului etc, iar daca nu exista o astfel de explicatie, atunci sa faca o descriere cat mai detaliata a obiectului si sa expedieze raportul la Departamentul de Fizica Generala si Astronomie.

Iuri Platov si Boris Sokolov au publicat o lucrare intitulata „Istoria cercetarii de OZN stat in URSS”, in care ei afirma ca programele s-au bazat pe presupunerea ca exista o probabilitate ridicata ca fenomenele stranii observate sa aiba o origine tehnico-militara si pe cea ca unele caracteristici descoperite ar putea capata utilizari militare. Existenta programelor OZN a fost tinuta secret pentru „a reduce interesul publicului”. Ei au mai subliniat ca bugetul redus al programelor nu a permis implicarea unor echipamente mai sofisticate. De pilda nu s-a putut testa ipoteza existentei unor fenomene precum formatiunile de plasma de mari dimensiuni din atmosfera. Tot ce s-a realizat a fost colectarea si analizarea unor rapoarte si elaborarea unor modele fizice ale fenomenului observat.

Atitudinea celor doi a fost criticata de ceilalti ufologi rusi, atat pentru unele afirmatii, care minimalizau amploarea fenomenului si care s-au dovedit neadevarate, cat si pentru faptul ca acestia nu au permis ca rapoartele colectate sa fie examinate si de investigatori independenti, nu neaparat straini, intrucat documentele puteau contine si unele date secrete.

Pe 31 mai 2002, in ziarul Komsomolskaia Pravda, Andrei Pavlov a publicat un articol ciudat, cu titlul „OZN-urile au ajutat americanii sa creeze super-arme”, articol bazat pe un interviu cu colonelul Aleksandr Plaksin, numit aici geofizician militar. El a fost implicat in cele doua programe rusesti, incepute in 1978, pentru „studiul fenomenelor anormale” din 1979 pana in 1991.

Dupa opinia lui Plaksin, multe dintre realizarile recente ale complexului militar-industrial american au fost generate in laboratoare dedicate cercetarii fenomenelor paranormale. Tehnologiile avansate americane (cum ar fi Stealth) nu au nimic de-a face cu „extraterestrii”. El afirma ca americanii (prin U.S. Air Force) ar cerceta fenomenul din anul 1954, iar din 1974 ar activa la ei un centru secret de studii stiintifice pentru fenomene anormale si OZN-uri. Americanii ar fi elaborat la acest centru o super-arma, despre care colonelul da niste detalii terifiante; se poate deduce că este vorba de proiectul american HAARP.

Plaksin a descris si el cele doua programe rusesti, incepute in 1978, pentru „studiul fenomenelor anormale”. El estima ca 20% din obiectele neidentificate raportate prin aceste programe aveau consistenta fizica si proprietati pe care, cu legile naturii pe care le cunoastem azi, nu le putem explica. Celelalte semnalari de OZN-uri ar fi formatii naturale de plasma. Cercetatorii rusi au dovedit ca, atunci cand anumite fluxuri de radiatii solare patrund in atmosfera Pamantului, strapungand campul magnetic protector, ele pot produce perturbari in functionarea aparaturii, dar si efecte vizuale spectaculoase, care pot fi luate drept OZN-uri. El a exemplificat prin doua episoade spectaculoase, in 1977 si 1981.

Plaksin afirma ca in cei 13 ani, in care a fost implicat in cercetarea fenomenului OZN, nu a avut acces la nicio dovada palpabila a faptului ca pe planeta noastra ar exista manifestari ale unor civilizatii extraterestre. Cu toate acestea, el mentiona ca, datorita secretului militar, nu poate nici acum divulga tot ce stie. Pentru a raspunde unor zvonuri care circula, colonelul a precizat ca nu a existat niciun OZN prabusit in Kazahstan, in 1978, nu exista nici un depozit secret cu fragmente de OZN-uri in Mitisci (zona Moscovei) si nici buncare ultrasecrete in arhipelagul Novaia Zemlia.

Expertul militar declara ca, intre alte sarcini, a lucrat si la o harta a zonelor cu anomalii din URSS. Ar fi zeci de astfel de zone, cele mai importante in aria Ust-Koksin din Muntii Altai, in aria Dzerjinski din regiunea Nijni Novgord, in raionul Satura de langa Moscova.

Institutul militar implicat in programele pentru fenomene anormale, a cooperat cu alte institute ale Academiei de Stiinte pentru crearea de aparatura ultrasensibila in studiul fenomenului OZN. Aceste echipamente au permis estimarea dimensiunilor OZN-urilor, a densitatii si vitezei lor. Conform lui Plaksin, cercetatorii militari sovietici au ajuns chiar sa poata prezice aparitia unor valuri OZN.

Ei nu au lucrat niciodata cu persoane civile care au vazut OZN-uri sau pretindeau ca sunt in contact cu entitati nepamantene. Erau interesati doar de rapoartele oficiale primite de la unitatile militare sovietice, rapoarte care contineau masuratori facute cu echipament tehnic militar. Din motive lesne de inteles, el nu a intrat in mai multe detalii.

Prima ampla prelucrare a datelor colectate privind fenomenul OZN, a fost facuta pe calculatoarele EVM ES 1022 din renumitul centru stiintific „Akademgorodok” din orasul Novosibirsk. Conceptia si analiza rezultatelor a apartinut Institutului de Matematica a sectiei siberiene a Academiei Sovietice de Stiinte. Rezultatul a constat intr-un raport de 45 de pagini de grafice si formule.

Totusi, in cele din urma, nu se poate spune ce anume s-a castigat prin aceste programe. Instructiunile semnate de viceamiralul V.K. Saakian, mentioneaza doua unitati militare unde datele OZN mai serioase trebuiau imediat telegrafiate, una aflata in orasul Mitisci, de langa Moscova, cealalta din Leningrad. Prin date „serioase” se intelegeau cazurile in care existau urme fizice ale fenomenului, cele in care s-a produs un deces al unui militar in contact cu fenomenul si cele in care acesta a cauzat intreruperea functionarii aparaturii tehnice.

Colonelul in retragere Gherman Kolchin, respectat investigator OZN, afirma ca arhivele secrete ale Ministerului Apararii, privind fenomenele neidentificate, erau situate intr-un poligon secret de testare de langa oraselul Krasnii Kut, din regiunea Saratov. Tot potrivit declaratiilor lui, colonelul Boris Sokolov a ars 400 de dosare, cu cazurile cele mai socante, ramase dupa ce restul de dosare fusesera vandute unor ufologi americani care vizitasera Moscova in 1993. Tot din declaratiile lui Kolchin reiesea ca in anul 1997 nu mai activa niciuna dintre comisiile pentru fenomene anormale, nici cea a Academiei, nici cea a Ministerului Apararii.

Paul Stonehill comenta ca, totusi, Rusia actuala nu mai este cea din 1997, presedintele Putin si guvernul sau avand o viziune cu totul diferita asupra a tot ce afecteaza Fortele Armate, intre care asupra fenomenului OZN. Poate ca intr-o zi vom afla ce programe sunt active in acest sens la ora actuala. Nikolai Subbotin, un ufolog rus activ, povestea ca in vara anului 2002 a avut o discutie cu un capitan din arma rachete strategice, care spunea ca a vazut un registru pentru evenimentele privind „fenomene atmosferice anormale”, foarte asemanator cu cele introduse prin programele SETKA de la sfarsitul anilor 1970. In acest registru figurau si evenimente recente, iar ofiterul care se ocupa de el trimitea cu regularitate rapoartele catre un centru militar special, despre care stia doar el. Aceasta insemna fie ca programul de cercetare a fost reinviat, fie nu a fost de fapt niciodata oprit.

Unele dintre cazurile la care Plaksin face trimitere au detalii fascinante. De pilda, in 1974, deasupra aeroportului Povorino din Borisoglebsk (regiunea Voronej) a aparut, la inaltimea de 7 kilometri, un nor negru imobil inexplicabil, lung de circa un kilometru si jumatate. Radarele de la sol indicau in interiorul sau o aeronava. A fost ridicat un avion de vanatoare pentru interceptie, cu doi piloti la bord. Indata ce au intrat in „nor” au auzit, prin casca de protectie, un tiuit atat de puternic incat depasea pragul dureros. Concomitent, pe tabloul de bord a aparut indicatia „altitudine periculoasa”, iar avionul a inceput sa se scutute violent. Cei doi piloti au reusit cu multa dificultate sa scoata avionul din nor. Acesta a continuat sa pluteasca acolo patru ore, dupa care a disparut. Sovieticii nu au reusit niciodata sa afle din ce era format acel „nor”. Dar astfel de „nori” stranii au fost semnalati in mai multe randuri deasupra fostei URSS si apoi a Rusiei.

Pe 14 septembrie 1981, un MIG-23 era in zbor de antrenament in apropiere de orasul Muncaci (Mukachevo) din vestul Ucrainei. Brusc, in fata avionului a aparut, din neant, o sfera de foc, care a distrus partea din fata a aeronavei. Pilotul a avut timp sa se catapulteze. A.Plaksin afirma ca au fost raportate mai multe astfel de incidente, dar niciunul nu a putut fi explicat de cercetarea efectuata prin programele OZN.

Cazul din 1982 a fost cel mai mediatizat. Atunci, pe 4 octombrie, deasupra unei baze din Ucraina, cu silozuri continand rachete nucleare intercontinentale, s-a oprit, plutind fara zgomot, un OZN discoidal. Avea diametrul de circa 900 de metri, o forma geometrica perfecta, suprafata neteda, fara hublouri sau alte semne speciale. Nava a ramas aici timp de patru ore facand intoarceri in maniera in care le-ar fi facut si un avion. Focoasele nucleare erau indreptate catre Statele Unite (ele au fost dezmembrate abia in primii ani 1990). Camera subterana de comanda a rachetelor era dublata de una similara aflata la Moscova. In timp ce OZN-ul plutea deasupra, pe ambele panouri s-a aprins o lampa indicand initierea lansarii rachetelor, in ciuda faptului ca nimeni nu apasase niciun buton. Mai ales cei de la Moscova au fost extrem de alarmati, intrucat se putea declansa o conflagratie mondiala. Din fericire, dupa 15 secunde, totul a revenit la normal. Intregul incident a fost atestat prin numeroase marturii si investigatii ulteriore, inclusiv, in 1995, de David Ensor, corespondent renumit al canalului ABC News, care a intervievat in acest scop zeci de cercetatori, militari si oficiali guvernamentali rusi.

A doua zi dupa incident, a sosit la fata locului o comisie de ancheta, din care a facut parte si o echipa condusa de colonelul Boris Sokolov. Acesta a facut imediat legatura intre prezenta OZN-ului si inexplicabilul incident. Tousi, in anul 2000, el si-a schimbat opinia, poate si ca urmare a unor presiuni venind din afara privind acceptarea fenomenului OZN.

Joomla templates by a4joomla