Nick Pope, fost functionar al Ministerului Apararii din Marea Britanie, care timp de trei ani a condus biroul care se ocupa de fenomenul OZN, a publicat recent un articol in care abordeaza subiectul sensibil al standardului dublu care se aplica ufologiei, comparativ cu religia.
„In cazul in care as anunta” – scrie Pope – „ca am de gand sa intru in contact telepatic cu extraterestrii, multi oameni m-ar eticheta drept nebun. Daca as cere si o donatie pentru eforturile mele, as fi, fara indoiala, condamnat ca sarlatan si infractor. Probabil ca mass-media m-ar ataca sau ridiculiza, iar guvernul, in cel mai bun caz, m-ar ignora”.
Dar el se intreaba ce ar fi daca ar schimba un pic termenii folositi. Daca, in loc de fiinte ale caror cunostinte merg mult dincolo de cele ale umanitatii, ar vorbi de o singura entitate, atotputernica, lucrurile ar deveni dintr-o data mult mai acceptabile. Ar trebui sa renunte desigur la sintagma „contact telepatic” folosind, in locul acestuia, cuvantul „rugaciune”. Si, mai ales, ar trebui sa evite termeni precum „extraterestru” sau „interdimensional”, inlocuindu-le cu „Dumnezeu”. Daca ar face acest lucru – spune Pope – o mare parte din lumea buna l-ar privi dintr-o data, nu ca pe un individ plecat cu pluta, ci ca pe un stalp vrednic al comunitatii. Și daca ar umbla in jur cu o tava, dupa un serviciu religios si ar cauta donatii, probabil ca i s-ar acorda, evitand si acuzatiile de frauda.
Pope comenteaza ca i se pare ca aici avem de-a face cu standarde duble. Afirmatia ca ar putea exista civilizatii extraterestre in alta parte in Univers este privita ca o credinta „de granita”, iar daca spui ca unele dintre acestea ar putea fi, chiar acum, aici, pe Pamant este mult mai rau. Dar a crede intr-o entitate atotputernica, nemuritoare, invizibila, care a creat Universul in sase zile, in conditiile in care toate dovezile stiintifice sugereaza altceva, este oarecum OK. Situatia este frustranta pentru comunitatea OZN. La urma urmei, acestea pot sa prezinte nu doar declaratii ale unor martori oculari, dar si dovezi fizice, cum ar fi fotografii, clipuri video, date radar si, ocazional, analiza urmelor de la un loc de aterizare. Niciuna dintre aceste dovezi nu este, desigur, decisiva; ca daca ar fi fost, nu am mai fi vorbit despre „misterul” OZN. Dar, desi cu aceste dovezi „nu poti merge la banca”, unele sunt destul de convingatoare. Prin comparatie, dovezile pe care le prezinta religia sunt mult mai saracacioase; in esenta, totul se rezuma la credinta.
Cele de mai sus reprezinta desigur – spune Pope – o supra-simplificare. E drept, la ora actuala o multime de oameni considera religia un nonsens si o pun in aceeasi categorie cu perceptia extrasenzoriala, cu fantomele si cu indoitul lingurilor prin forta gandului. Dar in acelasi timp, religia beneficiaza de un tratament favorabil si de un grad de aprobare oficiala intr-un mod pe care alte tipuri de credinte, neacceptate de stiinta, nu o au. De exemplu, in America, „In God We Trust” (ne punem nadejdea in Dumnezeu), este scris pe monede si pe bancnote, sau Biserica Anglicana este o institutie oficiala, episcopii careia stau in Camera Lorzilor – una dintre cele doua camere ale parlamentului britanic. Pope adauga ca este convins ca ufologii pot gasi, in multe state, exemple similare privind modurile in care domeniul lor de investigare este ridiculizat, in timp ce religia are o pozitie oficiala sau cvasi-oficiala.
Dar e chiar mai rau decat atat – continua autorul. De cate ori n-ati vazut, la stirile TV, o poveste despre o observatie OZN, prefatata de comentarii umoristice, de efecte amuzante de lumina si, poate, de muzica filmelor „Dosarele X”, „Intalnire de gradul trei”, sau „Zona crepusculara”? V-ati putea imagina asa ceva la o stire cu subiect religios? Imaginati-va daca la TV stirea privind conclavul care l-a ales pe Papa Francisc, in 2013, ar fi fost prefatat cu glume, si cu tema muzicala din filmul Life of Brian (o satira la adresa religiei crestine, cenzurata sau chiar interzisa in anumite tari). In primul rand – continua Pope – asa ceva nu se putea intampla, cel putin pe o retea de stiri de masa. Iar daca s-ar fi intamplat totusi, ar fi declansat, probabil, un val de proteste.
Cu alte cuvinte, mass-media normala simte ca e OK sa-si bata joc de un anumit set de credinte, dar nu e deloc OK sa-si bata joc de un alt set de credinte, in ciuda faptului ca cel batjocorit are, fara indoiala, mai multe dovezi convingatoare in sprijinul sau decat celalalt.
Pope subliniaza ca el nu cere ca ufologia sa fie tratata precum o religie (desi, interesant, unii ufologi sceptici o clasifica drept o noua religie). El nici nu sugereaza ca ar trebui pus sloganul „Ne punem nadejdea in extraterestrii”, pe urmatoarea emisiune de bancnote americane. Dar poate ar trebui, cel putin, sa se recunoasca faptul ca in acest caz sunt utilizate standarde duble. Asa cum stau lucrurile la ora actuala, stacheta pentru dovezi nu este pozitionata in mod egal. La urma urmei, viata in Univers putea sa apara si sa se dezvolte pe baza acelorasi procese chimice si biologice care exista si aici pe Pamant. In mod similar, o vizita extraterestra ar putea avea loc in cadrul acelorasi legi ale fizicii. O calatorie cu viteza sub-luminica (sa zicem la 0,7 sau 0,8 din viteza luminii) de la un sistem stelar din apropiere este realizabila, in cadrul legilor fizicii, asa cum sunt ele intelese in prezent. Cu alte cuvinte, nu este nevoie sa construim un set special de legi, pentru a accepta existenta vietii extraterestre, sau chiar vizitele extraterestre. In schimb existenta lui Dumnezeu are nevoie de un set de legi dincolo de ceea ce cunoastem. Asta deoarece concepte precum nemurirea sau omnipotenta sunt contrare la tot ceea ce stiinta ne spune despre natura Universului.
„Nimic din toate acestea n-ar trebui sa fie interpretat ca o incitare a ufologilor ca sa atace religia. Dar poate ca ar trebui sa fie privita ca o pledoarie pentru a aseza stacheta la acelasi nivel. Pare o cerere extrem de nedreapta, nu-i asa?” – incheie Pope articolul sau.