Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK  *  BIBLIOTECA ASFAN
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Carti din 2017 despre fenomenul OZN
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

Implicatii spirituale, mitologice si religioase    
Paralele cu aparitiile sfinte
Astrofizicianul Jacques Vallée, unul dintre cei mai seriosi investigatori ai fenomenului OZN, a fost cel care, analizand cazurile de aparitii ale Fecioarei sau ale altor persoane sfinte, a constatat surprinzatoare asemanari cu observatiile OZN. El a luat ca exemplu aparitiile Santa Maria de Guadalupe, incepute in 9 decembrie 1531, la zece ani dupa cucerirea imperiului aztec de catre spanioli, in apropiere de Tenochtitlan (Mexico City), aparitiile de la Fatima (Portugalia) din 1917, cele din vara anului 1981 de langa satul Medugorje (Bosnia), dar si pe cele din 1858 de la Lourdes, in Franta in fata fetitei de 14 ani Bernardette Soubirous, sau cea din 19 septembrie 1846 cand la doi tineri pastori din
La Salette, localitate din Alpii Francezi, li s-a aratat un glob de lumina clipitoare care s‑a deschis, iar in mijlocul ei a aparut o “Frumoasa Doamna”, identificata drept Fecioara Maria. Incepand din 2 aprilie 1968 si pana in iunie 1971 Fecioara a fost vazuta de mii de martori, majoritatea musulmani de o suta opt ori (dupa unele evidente) pe cupola bisericii crestine copte a cartierul Zeitun din Cairo. Autoritatile au ordonat anchete severe, pe o raza de douazeci si cinci de kilometri, distrugand sau confiscand aparatura electronica, de proiectie, smulgand firele electrice ale bisericii, taind crengile copacilor din jur, si chiar demoland un garaj aflat peste drum, fara a perturba aparitiile. O multime de fotografii atesta fenomenul. Exista mii de astfel de cazuri, cu Fecioara Maria sau alte persoane sacre.
Jacques Vallée a atras atentia in 1988 asupra numeroaselor paralele intre aceste aparitii si evenimentele OZN; intre acestea: lumina orbitoare care se vede eventual prin ceata, un glob stralucitor, un disc rotindu-se foarte rapid, o coloana de lumina care coboara din cer si pe care martorul se poate inalta de la pamant, vesminte care raman uscate in ciuda ploii, un nor din care apare o fiinta nepamanteana, scaderea temperaturii, o liniste nefireasca, pierderea notiunii timpului, stare de transa, epuizare dupa terminarea intalnirii etc.
OZN-uri Biblie si in alte scrieri vechi?
Dar istorii asemanatoare cu rapirile OZN gasim si in Vechiul Testament (ca si in apocrife, cum ar fi Cartea lui Enoh). Putem citi astfel despre calatoriile ceresti ale lui Enoh “De la acest moment eu nu m-am mai vazut in mijlocul copiiilor oamenilor, ci am fost asezat intre doua spirite” [...] “doi barbati atat de inalti cum n-am mai vazut pe Pamant vreodata. Si fetele lor straluceau ca soarele si ochii lor erau ca niste faclii aprinse iar din buze izbucneau vapai.” “Ei m-au luat pe aripile lor si m-au pus pe un nor. Si iata minunea! norii au inceput sa se miste. Si iarasi inaltandu-ma mai sus, am vazut vazduhul iar mai sus am vazut eterul; si ei m-au dus in cerul cel dintai”. „vanturi prielnice imi ridicau aripile si grabeau drumul meu [...] Am fost inaltat astfel pana in Cer si am ajuns curand la un zid cladit din pietre de clestar. Flacari mistuitoare ii invaluiau marginile. Am simtit cum ma cuprinde groaza, cu toate acestea m-am varat in mijlocul acestor flacari”. Expresia “vanturi prielnice imi ridicau aripile” nu trebuie bineinteles interpretata in sensul ca Enoh ar fi avut aripi. Mai degraba trebuie sa acceptam ca metafora citata era singura capabila sa sugereze contemporanilor ridicarea sa rapida de la pamant prin levitatie. Surprinzator este ca si la foarte multe rapiri OZN victima este flancata intre doi nepamanteni in timp ce se inalta de la sol. In calatoria sa, spune Enoh, “Am vazut  si izvoarele Pamantului, ascunse in coloanele luminate ale Cerurilor. Si in aceste coloane ale Cerului eu am vazut focuri care izbucnesc fara numar, dar nici in sus nici in jos. Deasupra acestor izvoare am vazut un loc care nu are nici bolta deasupra, nici pamant dedesubt, si nu era nici un pic de apa; un loc cu desavarsire pustiu”. Cine a vazut, pe imaginile aduse de telescoapele moderne, nebuloasele de praf din Galaxie, in forma de coloane luminate de stelele din jur, nebuloase din care “izvorasc”, in timp, planete precum Pamantul, va fi surprins cum de un locuitor al pustielor Arabiei putea intui astfel de detalii.
Despre Ilie Tesviteanul sta scris: “Cand a voit Domnul sa ridice pe Ilie la Cer intr‑un vartej de vant [...] iata ca un car de foc si niste cai i-au despartit [...] si Ilie s-a inaltat la cer intr‑un vartej de vant” (2 Regi, 2; 1-12). Oare un vehicul pe care scribul de acum mai bine de doua mii de ani il numeste ba “vartej de vant” ba “car de foc” nu ne duce cu gandul la un OZN? Intamplari similare sunt puse in seama proorocului Isaia. Cat despre proorocul Ezechiel, acesta s-a intalnit cu un “snop de foc, care raspandea in jur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita care iesea din mijlocul focului. Tot in mijloc se vedeau patru fapturi vii a caror infatisare avea o asemanare omeneasca” (Ezechiel, 1; 4-5).
“El a intins ceva ca o mana, si m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a rapit intre Pamant si Cer, si m-a dus, in vedenii dumnezeiesti, la Ierusalim” (Ezechil, 8; 2-3). Acea „mana” seamana cu raza coborata din OZN, care ridica pe cel rapit de la pamant. Astfel de descrieri exista in multe alte scrieri vechi.
Cercuri de foc, zane, pitici etc
Tot Jacques Vallée a remarcat asemanarea fenomenului OZN contemporan cu istorisiri folclorice, pe care noi le consideram simple povesti pentru copii, dar in care cei vechi credeau mai mult decat ne inchipuim. Dau un singur exemplu, cel privind ielele, in context romanesc. Acestea, conform lui Victor Kernbach (1995), sunt fapturi feminine supranaturale cu puteri magice si mare putere de seductie, “locuind in vazduh, in paduri sau pesteri, in munti, pe stanci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspantii, scaldandu-se adesea in izvoare pure; se crede ca apar mai ales noaptea la lumina Lunii, rotindu-se in hora in locuri retrase [...] fostul lor ring de dans [...] ramane ars ca de foc, iarba nemaiputand creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind parlite”. Ele pot zbura fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase. Cei pe care pun mana “sunt rapiti si dispar fara urma” sau “sunt ridicati in vartejuri apoi chinuiti si smintiti”. Si dupa Nicolae Densusianu, pe unde trec ielele “nu mai creste iarba”, “ramane o potcoava de iarba rosie”, sau “se innegreste iarba in forma de cerc”. Ielele “vin pe sus cu lautari” indeosebi “cimpoieri”, “au lumanari aprinse” si “joaca in pomi”. Intalnind oameni “ii poarta prin aer de raman neoameni pe viata”. Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldaviae (1716) numea ielele “nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”. Iata cate asemnari cu fenomenul OZN.
Dar am putea vorbi de piticii din paduri, de o multime de alte fiinte miraculoase, prezente in folclorul tuturor popoarelor, ca si de cercurile magice, ori de cercurile in lanurile de cereale. Pentru cei ce cred ca acestea din urma sunt toate contrafacute, amintim ca primul document in care se vorbeste de cercuri in lanurile de cereale dateaza din anul 815 si a fost redactat la Lyon. Teoria (azi abandonata) ca cercurile sunt efectul vartejurilor de aer fusese enuntata de invatatul britanic Robert Plot inca din 1677. Intr-o gravura din 1678 un asa numit “diavol secerator” (mowing devil) culca niste spice la pamant formand doua cercuri concentrice. In textul alaturat se aprecia ca “unui om i-ar lua ani de zile sa aseze fiecare spic cu atata precizie, in timp ce diavolul are nevoie pentru asta doar de o noapte”.
Aparent deci, fenomenul OZN nu este caracteristic doar celei de a doua jumatati a secolului 20 ci ne-a insotit de la inceputul omenirii. Atata doar ca ceea ce noi consideram inexplicabil intra, pentru oamenii de demult, in randuiala obisnuita a lumii. Pentru unele populatii ele sunt obisnuite si azi. John Mack a intalnit mai multi reprezentanti ai unor „culturi primitive”, constatand cu uimire ca pentru acestia „fenomenul OZN” nu exista, pur si simplu deoarecece evenimentele pe care noi le incadram in aceasta categorie, fac parte pentru ei din randuiala dintotdeauna a lumii. Citez cateva fragmente din declaratiile acestora, reproduse din cartea lui John Mack Passport to the Cosmos:
“Invatatii numesc asta OZN… deoarece ei n-au exercitiu, au pierdut contactul cu Intelepciunea, Cunoasterea, Puterea si Harul… ei au pierdut contactul cu poporul din stele”.
Wallace Elan Negru, indian nord-american.
“Dupa cultura si religia africana sunt douazeci si patru lumi-mama in ceruri, iar Pamantul nostru este a douazeci si cincea… O lume-mama este o planeta special facuta cu scopul de a da nastere vietii”.
Vusumazulu Credo Mutwa vraci de nivel superior din Africa de Sud.
“Acele fapturi mi-au spus ca «vin de nicaieri… deoarece ei sunt peste tot». Marele Spirit i-a trimis ca mesageri, «deoarece noi n-am putea sta fata in fata cu acea imensa energie».”
Bernardo Peixoto, saman din jungla braziliana.
“Voi sunteti aici doar temporar. Aceste corpuri ale voastre sunt doar instrumente care vi s-au dat pentru a invata cu ele […] Suntem aici pentru a va ajuta dar nu vom interveni in liberul vostru arbitru”.
din mesajul primit de Sequoyah Troeblood indian nord-american
Experimente genetice in Biblie
Nici controversatele experimente genetice efectuate cu ocazia rapirilor OZN nu lipsesc din vechile traditii. Conform celor scrise in Geneza, Dumnezeu a facut lumea, vietatile, omul. Pe Eva a creat-o dintr-o coasta a lui Adam (ceea ce azi ne duce cu gandul la ingineria genetica, incluzand clonarea si renuntarea la cromozomul Y). In originalul ebraic al Bibliei, numele Domnului este Elohim, substantiv plural. De altfel, Biblia foloseste pluralul si in alte ocazii. Dumnezeu spune: “Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra” (Geneza, 1; 26). E oare pluralul majestatii sau la aceasta actiune au participat mai multi care semanau intre ei? Intrebarea e cu atat mai pertinenta cu cat peste cateva pagini ii vedem implicati in experimente genetice pe unii dintre ingeri, despre care nu se spune nicaieri de unde au aparut.
Astfel, daca martorii rapirilor OZN vorbesc de misterioase experimente genetice, menite sa dea nastere unor hibrizi, care sa fie mai reusiti decat oamenii actuali, ori despre relatii sexuale intre cei rapiti si anumite exemplare dintre vizitatori, in Biblie scrie ca “fii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase; si din toate si-au luat de neveste... s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii care au fost in vechime oameni cu nume” (Geneza, 6; 2, 4). In Cartea lui Enoh se aduc marturii suplimentare impotriva “veghetorilor care pacatuiesc cu fiicele oamenilor”.
Din punctul de vedere al biologiei, acesti ingeri trebuie sa fi fost fie reprezentanti de sex masculin ai speciei umane, fie specialisti in inginerie genetica. Dar in orice caz, ei erau interesati in a crea “viteji” si “oameni cu nume”, adica exemplare mai reusite ale speciei umane decat cele care s-ar fi nascut fara interventia lor.
Vechile scrieri sfinte mai spun ca “experimentele” ingerilor n-au fost pe placul lui Dumnezeu, care a decis sa-i pedepseasca, distrugand urmasii hibrizi. Totusi, se pare ca Dumnezeu insusi facea astfel de experiente. Astfel, cand s-a nascut Noe, el a fost atat de diferit de orice alt copil incat tatal sau, Lameh, disperat, spune tatalui sau Matusalem ca: “nu-i seamana deloc si nu pare sa tina de neamul omenesc” intrucat “avea pielea alba ca zapada si roza ca un trandafir si un par alb si lung ca lana” si ochii “stralucitori ca razele Soarelui”. El mai spune: “acesta este inger din Cer, fara indoiala, el nu este din neamul nostru” (cum vor fi aratat ceilalti copii daca aceste trasaturi ii tulburasera atat de mult?). Istoria de mai sus este reluata de doua ori in Cartea lui Enoh, dar ea a fost regasita, intr-o forma inca mai dezvoltata, si in manuscrisele de la Marea Moarta. Matusalem, nefiind nici el in stare sa gaseasca o explicatie, se decide sa se adreseze, la randul sau, tatalui sau Enoh. Acesta ii spune “Domnul este pe cale sa faca o noua lucrare pe Pamant”, anuntandu-l despre venirea Potopului care urma sa nimiceasca toti pamantenii, crutand doar pe Noe si pe descendentii sai. Oare, dupa repetate experimente genetice, Noe reprezenta, in sfarsit, hibridul reusit, cel dorit de Inteligenta Superioara?
“Experimentele” insa nu s-au oprit aici. Asa cum observa si Jacques Vallée, citandu-l pe Anatole France, istoriile privind relatii amoroase intre ingeri si femeile pamantene (plasate dupa Potop) se gasesc din abundenta in scrierile celor vechi. Intre autorii care au reprodus aceste istorii pot fi amintiti: Justin, Flavius Josephus, Athenagoras, Lactantius, Tertulian, Marcus Ephesianul, Eusebius, Sfantul Ambrozie, Sfantul Augustin etc. Tot de la ei ne-a ramas povata ca femeile trebuie sa se roage cu capul acoperit pentru a nu ispiti ingerii, sfat respectat in multe parti pana in zilele noastre.
Mentionam in treacat ca si imaculata conceptie a lui Iisus de catre  Fecioara Maria este inclusa de catre unii autori in aceeasi categorie (ca de altfel si conceperea lui Ioan Botezatorul). In plus, in momentul nasterii lui Iisus s‑au semnalat, conform scrierilor vremii (evanghelii canonice sau apocrife), numeroase fenomene: o lumina orbitoare deasupra ieslei, steaua calauzitoare a magilor, animale si oameni pe care Iosif i-a vazut nemiscati precum stana de piatra in jurul pesterii in care se nastea Iisus (azi am zice “animatie suspendata”) etc., toate tipice rapoartelor despre intalnirile OZN.
In Grecia antica se considera ca eroii sunt hibrizi nascuti din mame pamantene si tati coborati din Olimp. De pilda, Danae, inchisa intr-un turn si insamantata printr-o ploaie de aur venita din ceruri, de la Zeus, a nascut eroul Perseu. Nepoata acestuia, Alcmena, se va impreuna si ea cu Zeus, nascandu-se astfel Hercule, etc.
Romanii stiau de incubi, fiinte de pe un alt taram, care se strecoara noaptea, pe furis, in paturile femeilor, pentru a se impreuna. Sub o forma sau alta aceste fapturi sunt prezente in miturile si povestile mai tuturor popoarelor, intre care se includ si legendele romanesti cu zburatorul. Istoricul roman Suetoniu afirma ca imparatul August a fost rezultatul unei relatii intre mama lui si un incub; la fel s-a spus despre Platon, Alexandru cel Mare, Cezar, despre legendarul vrajitor Merlin si despre multi altii. Anticii credeau si in succubi, ipotetice fiinte feminine care vin noaptea in paturile barbatilor.
O lume de spirite in mitologia popoarelor
Exista persoane care afirma ca isi pot uneori parasi trupul, calatorind departe, observand ceea ce se petrece acolo si relatand apoi despre aceasta. In anii saizeci s-au facut chiar experimente in acest sens la Universitatea Duke (Carolina de Nord). In anii saptezeci au facut senzatie cazurile, examinate de Dr. Elisabeth Kubler-Ross, de Raymond Moody si de numerosi altii, privind fenomenul de decorporare sau extracorporalitate raportat in situatii de moarte clinica. Fenomenul a primit in engleza numele de Near Death Experience (prescurtat NDE), iar in romaneste “experienta la limita mortii” sau “experienta mortii apropiate”. In esenta, un anumit procent din persoanele revenite din moarte clinica spuneau ca s-au vazut parasindu-si corpul fizic, plutind undeva la inaltime, urmarind forfota din jurul trupului lor, ascultand comentariile celor de fata, intre care si faptul ca au murit. Unii pleaca astfel prin alte incaperi, putand descrie ulterior detalii pe care altminteri n-aveau cum sa le cunoasca. In plus, cei in cauza s-au confruntat cu aparitii luminoase de o mare stralucire si frumusete, au simtit un sentiment de pace, iar uneori au avut impresia trecerii, cu o viteza extraordinara, printr-un tunel intunecat, ajungand intr-o alta lume, unde au intalnit rude si prieteni decedati, eventual ingeri sau sfinti etc.
Acest fenomen – de decorporare – ne prilejuieste sa aducem in discutie un detaliu pe care nu l-am mentionat atunci cand am discutat despre rapirile OZN si anume ca se pare ca uneori aceste rapiri au loc „in trup” alteori „in spirit”.
Ipoteza dupa care omul poseda si alte “corpuri” decat cel fizic, corpuri care pot deveni autonome in anumite cazuri, este veche precum gandirea omeneasca. In conceptia anticilor egipteni la moartea corpului fizic supravietuiau doua fiinte: Ka si Ba. Grecii stiau si ei de trei “corpuri”: soma, psyche si pneuma. Aceeasi impartire o regasim si la Sfantul Albert cel Mare (1193-1280). Mai aproape de noi s-a vorbit de un “corp eteric” si un “corp astral”, primul semi‑material, intermediar intre corpul fizic si suflet, al doilea spiritual, capabil sa fiinteze independent de corpul fizic. In 1939 Semion Kirlian, tehnician dintr‑un laborator universitar din U.R.S.S., a descoperit un efect care de atunci ii poarta numele si care pare sa dovedeasca existenta, pe langa corpul fizic, a unui “al doilea” corp, numit conventional corp eteric sau “fluidic”, care ar contine o matrice informationala, capabila, in anumite conditii, sa asigure generarea sau regenerarea corpului fizic. Corpul astral, care ar fi acelasi cu sufletul, sau spiritul ganditor, a fost considerat insa totdeauna altceva decat aceasta “dublura eterica”.
O persoana rapita a raportat ca s-a intalnit cu fiinte luminoase, de forma umana, care s-au transformat, la un moment dat, in globuri luminoase. Dupa un timp, globurile au redevenit din nou siluete umane. In alte intalniri astfel de sfere de lumina au servit drept vehicul de transport sau s-a spus despre ele ca sunt depozite de inteligenta.
Faptul ca rapirile (la sfarsitul carora ti se spune ca nu ai voie sa spui ce ai vazut si auzit) se petrec uneori in trup alteori in spirit  ii preocupa deja chiar si pe antici. Apostolul Pavel, in  Epistola a doua catre corinteni (2 Cor, 12, 2-4) scrie astfel: “Cunosc un om in Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost in trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu; Dumnezeu stie). Si stiu ca omul acesta (daca a fost in trup sau fara trup, nu stiu; Dumnezeu stie), a fost rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca”.
OZN-uri de pe celalalt taram
Straniile rapiri in spirit, asemanarea acestora cu fenomenul NDE, paralela – pe care o face si Apostolul Pavel – intre destinatia celor rapiti si raiul, dar si celelalte apropieri de care aminteam, n-au trecut neobservate. Raymond Fowler comenta in The Watchers II: “S-ar putea oare ca fenomenul OZN si experientele la limita mortii (NDE) sa fie controlate de o civilizatie avansata existand intr-o alta dimensiune, populata in parte de fiinte umane care au intrat in aceasta dimensiune prin procesul mortii? Ar putea fi posibil ca fiintele umanoide cu aspect de ingeri intalnite acolo sa fie ceea ce vom deveni noi insine prin evolutie in existente viitoare? Sunt cumva oamenii din realitatea noastra forme larvare ale acestei civilizatii?”… “probabil rapirile OZN, decorporarea si supravietuirea sufletului dupa moarte au o cauza comuna”. [Inteligentele care ne viziteaza cu OZN‑urile] “vin de acolo unde noi vom merge [dupa moarte]. Moartea, in esenta, este suprema experienta de rapire [OZN]”.
Dr. Kenneth Ring, profesor emerit de psihologie la Universitatea statului Connecticut, opina si el: “Nu s-ar putea oare ca lumea NDE si cea a rapirilor OZN, in ciuda diferentelor dintre ele, sa fie totusi nu universuri diferite ci parti ale unui acelasi univers? Nu s‑ar putea ca experientele NDE si cele OZN sa aiba mai multe in comun una cu cealalta decat am banuit pana acum?”. Si cercetatorul francez Jean Sider scrie: “Fara umbra de indoiala ... fenomenul aparitiei [stafiilor] unor «morti» isi are izvorul in acelasi loc in care se gaseste si izvorul care genereaza OZN-urile si Extraterestri”.
Contactatii si fenomenul de channeling
Persoanele care au suferit o rapire OZN pot fi impartite, grosier, in „victime” care isi reamintesc cu groaza cele petrecute si „contactati”, care se cred alesi de extraterestri pentru a transmite mesaje pamantenilor. Primul si cel care a declansat de fapt fenomenul contactatilor a fost George Adamski, (1891-1965). El spunea ca a vazut, prin telescopul sau personal, un OZN in forma de trabuc inca in 9 octombrie 1946. In urmatorii ani a facut mai multe fotografii spectaculoase, in care se poate urmari modul in care mai multe “nave de cercetare” discoidale, luminoase, parasesc pe rand o “nava mama” lunguiata, mult mai mare. In aceeasi perioada, Adamski mai afirma ca a vazut, intr‑o zona desertica din California, un OZN‑uri coborand la sol si iesind din el un ins cu infatisare omeneasca, inalt de vreo 1,70 metri, cu plete blonde. Acesta i-a transmis telepatic lui Adamski ca se numeste Orthon si ca nava vine de pe Venus. Vizitatorul a adaugat ca “extraterestrii sunt foarte ingrijorati de experientele nucleare pamantene care strica echilibrul ecologic al Universului” si ca se feresc de oameni deoarece unii semeni de-ai lor au fost ucisi de pamanteni. Adamski l-a mai intalnit pe Orthon si ulterior, fiind si plimbat prin Cosmos cu OZN-ul. El si-a descries pataniile in mai multe carti de success.
La scurt timp, mai multi asociati sau prieteni ai lui Adamski se vor declara si ei contactati. Intre acestia sunt autori de carti ca John McCoy, George Hunt Williamson, Ray si Rex Stanford sau intemeietori de secte ca faimosul parinte al bisericii scientologice L.Ron Hubbard. La mijlocul anilor cincizeci existau circa 150 cluburi de contactati OZN sau de acest tip, multe avand caracter de cult religios. Azi numarul lor e mult mai mare, mai ales in California. CIA a fost mereu interesat de ele, atat pentru experimente sociologice oculte, dar mai ales deoarece, dandu-le ca exemplu, putea discredita cercetarea privata OZN in ochii publicului educat.
In cateva randuri, sectele de adoratori ai OZN-urilor au produs si victime. De pilda, in martie 1997, 39 de persoane (21 femei si 18 barbati), intre 26 si 72 de ani, adepti ai sectei “Poarta Cerului”, s-au sinucis folosind un amestec de barbiturice si alcool, intr-o vila din Rancho Santa Fe, nu departe de San Diego (California). Ei scrisesera ca au plecat astfel sa  intalneasca un OZN ascuns in coada cometei Hale-Bopp, care ar fi fost de fapt o “fereastra” prin care se puteau intoarce in “patria lor cosmica”, “pentru a accede la un nivel superior de spiritualitate”.
Asa cum rapirile pot fi facute “in trup” sau “in spirit”, pe langa contactatii “fizici”, exista si o categorie speciala de contactati, numiti contactatii “psihici”. Acestia nu spun ca ar fi fost luati in carne si oase la bordul unor OZN-uri, dar pretind totusi ca sunt in permanenta legatura cu fapturi din lumi superioare noua. Aceasta legatura se realizeaza fie prin ceea ce literatura anglofona numeste channeling – receptarea de mesaje, imagini, intuitii etc prin intermediul subconstientului de catre o persoana cu inzestrari speciale – fie prin dicteu automat, cand subiectul simte nevoia sa astearna texte sau uneori chiar semne neintelese pe hartie. Se cunosc chiar cazuri in care s-au scris astfel zeci de carti (de pilda brazilianul Chico Xavier este creditat cu 126 carti realizate pe aceasta cale).
Dupa Scott Mandelker (1995) printre pamanteni se gasesc multe „persoane cosmice”. Acestea se afla in doua situatii esentiale: ratacitorii: suflete incarnate in nou nascuti, pierzandu-si astfel, voluntar, memoria identitatii si a vietilor trecute (deci ceea ce numim indeobste reincarnare), si vizitatorii: suflete care intra in mod voluntar in corpul unui pamantean pe care-l iau in stapanire in timpul vietii acestuia. Exista numeroase exemple, unele bine studiate, care par sa ateste aceste fenomene.
Mentionez (dupa o carte de Ruth Montgomery) doar cazul lui David Paladin din Albuquerque , New Mexico . A absolvit cu greu sase clase, dupa care a fugit de acasa, ducand o viata aventuroasa. In timpul celui de al doilea razboi mondial, a fost trimis intr-o misiune de spionaj, imbracat in uniforma armatei naziste. Prins, torturat, abandonat fiind crezut mort, a fost internat, in stare de coma profunda, cu identitatea necunoscuta, intr-un spital militar din Viena. De aici, deoarece din cand in cand bombanea ceva in limba rusa, a fost transferat intr-un spital pentru est-europeni, unde a fost in sfarsit identificat, pe baza amprentelor digitale, ca soldat american si mutat in spitalul militar din Battle Creek (Michigan), unde si‑a recapatat constiinta abia dupa doi ani si jumatate. Interogat asupra identitatii sale, el a raspuns prompt “Sunt pictor, numele meu este Vasilii Kandinski”. Pentru cei mai putin familiarizati cu istoria artelor, mentionam ca Vasilii Kandinski, rus de origine, naturalizat german apoi francez, este unul dintre cei mai mari pictori secolului XX, poate primul initiator al artei abstracte in 1910. David nu avea nici un fel de cunostinte de pictura, nu avea de unde sa auda de Kandinski nici sa cunoasca limba rusa. Kandinski a murit in 1944 in Franta, pe cand David avea 18 ani. Nu putea fi vorba deci de o “reincarnare” in sensul obisnuit al notiunii. In timpul convalescentei, eroul nostru a cerut si a primit, prin Crucea Rosie, instrumente necesare picturii, realizand un numar de lucrari care au fost imediat remarcate de lumea artistica, subliniindu-se ca stilul lor se asemana cu arta lui Kandinski. Dupa mai multi ani el va ajunge chiar sa predea pictura intr-un colegiu, iar lucrarile sale vor fi foarte bine apreciate.
Inca de la Confucius si Lao‑Zi, s-a subliniat ca omenirea se imparte in doua rase: pe de o parte cei preocupati de relatii, castig, conventii, avand drept verb calauzitor pe „a avea”, iar pe de alta parte cei care cauta dezinteresat adevarul, binele, frumosul si pentru care verbul calauzitor este „a fi”. Dupa Mandelker, primii ar alcatui 99% din populatia Pamantului, ceea ce explica, in viziunea multor analisti, de ce suntem exclusi din „Clubul Galactic”. Evident, “persoanele cosmice” trebuie cautate in acel 1% din urma.
Tehnicile SRV
Decorporarea a fost folosita si in scopuri militare, mai exact s-a incercat ca cel „decorporat” sa fie trimis sa spioneze secrete din tabara adversa. Americanii au pus la punct, in anii saptezeci, prin proiectul SCANATE, chiar o tehnica prin care persoane obisnuite puteau capata astfel de insusiri. Aceasta tehnica a fost numita Scientific Remote Viewing (SRV). Ea are trei faze: (1) exercitii de meditatie transcendentala care largesc si implinesc campul constiintei, in armonie cu subconstientul, (2) tehnici de control a frecventelor din creier (de pilda a celor relevate prin electroencefalograma) elaborate la institutul Monroe, (3) insusirea unor roluri bine definite prin “scenarii” pentru doua persoane: un medium si indrumatorul sau. Informatiile primite de subconstientul mediumului sunt inregistrate printr‑un sistem de “procese-verbale”.
Tehnicile SRV dezvoltate astfel au fost folosite, in anii care au urmat, la a “cotrobai”, cu mai mult sau mai putin succes, prin locuri secrete, aparent bine pazite. De pilda, la un moment dat “coordonatele” pentru observare au fost indreptate asupra unor centre de supraveghere a satelitilor din URSS. Ulterior, prin actiuni complementare de spionaj, s-a dovedit ca informatiile obtinute prin clarviziune fusesera remarcabil de corecte. In 1977, clarvazatorul Pat Price, pregatit astfel, a fost pus sa descrie birourile dintr-o instalatie militara subterana aflata intr-un loc secret in statul Virginia, birouri pe care Price, nu le vazuse niciodata. Descrierea corespundea atat de bine cu realitatea incat un functionar al serviciilor secrete americane care asista la test a exclamat uluit “la dracu’ – nu se mai poate tine nici un secret!”
In anii nouazeci s-au suprimat fondurile de la buget pentru astfel de cercetari, dar ele continua cu fonduri private la The Farsight Institute din Atlanta (Georgia). Aici se fac cursuri si demonstratii publice anuntate din timp, isi popularizeaza metodologiile si formularele de estimare a scorurilor, inclusiv pe internet. Clarvazatorii de aici spun ca ei se deplaseaza in “corp astral” la locul cercetat. Acuratetea metodei nu e perfecta dar poate fi crescuta printr-un numar de clarvazatori lucrand in paralel si comparand apoi relatarile lor.
Unii dintre acestia, ca Mel Riley, Ray Bordon, Courtney Brown si altii si-au propus sa viziteze astfel OZN‑uri si locurile din care vin acestea. Ei au descris aproape identic cele vazute.  Daca ar fi sa-i credem, nepamantenii i-au intampinat incantati pe pamantenii care au venit in “dublura astrala” si au fost dispusi sa le raspunda la intrebari. Au confirmat rapirile de oameni, experimentele genetice etc., ca si faptul ca ei se afla de mult pe Pamant, dar nu vor intra in contact cu noi pana nu ne maturizam. Mai mult, ei au spus ca toate contactele importante pe care le vom realiza cu ei vor fi in spirit, adaugand: „Fiinte fizice nu ar fi in stare sa coordoneze Galaxia”.
Citate de comentat:
“A inceput sa ne fie clar ca, in loc sa fie extraterestre, in sens ingust, OZN‑urile ar putea fi parte din aceeasi inteligenta cuprinzatoare care a dat nastere la mozaicul religiilor si mitologiilor, din zorii constiintei umanitatii”.
Prof. J. Allen Hynek
 
“Existenta extraterestrilor nu mai poate fi negata, sunt de acum prea multe marturii in privinta lor si a farfuriilor zburatoare, asa cum dovedeste cercetarea OZN. A spune categoric ca ele sunt iluzii si halucinatii sau ca relatarile unui martor ocular nu reprezinta o dovada, e o greseala. Aceasta ar insemna sa punem sub semnul intrebarii valoarea marturiei in general, ceea ce ar avea consecinte serioase pentru religia insasi […] Sa nu subestimam valoarea marturiilor omenesti […] Religia insasi se bazeaza pe marturia oamenilor care au avut parte de revelatia divina […] Exista un pasaj in Noul Testament, in care apostolul Pavel se refera la IIisus ca la Regele al Universului nu doar ca rege al lumii pamantesti. Aceasta inseamna ca totul in Univers, inclusiv extraterestrii, OZN-urile etc. sunt conciliabile cu Dumnezeu”.
“Daca as intra in contact cu extraterestrii, i-as intreba inainte de toate care este opinia lor in privinta unei Fiinte Superioare, care-i conceptia lor despre Dumnezeu. S-ar putea sa fie mai religiosi decat noi […] Cert este ca religia crestina nu exclude existenta extraterestrilor, […] existenta farfuriilor zburatoare, […] faptul ca extraterestrii sunt mai evoluati decat noi […] In cercetarea OZN gasim indicatii clare ca acestea sunt fiinte cu un suflet mai independent de trup, de materie […] Poate extraterestrii sunt fiinte a caror latura materiala se subordoneaza laturii spirituale […] Dar este desigur posibil, de asemenea, ca ei sunt ca si noi, sau ca, din punct de vedere spiritual, ne sunt chiar inferiori, chiar daca sunt mai avansati stiintific […] Dumnezeu nu ne-a spus nimic despre alte lumi locuite din Univers, pentru ca a socotit ca nu este necesar”
“Nu cred ca ingerii utilizeaza farfurii zburatoare. Dar, desigur, ei ar putea sa se foloseasca de ele pentru a ne demonstra ceva […] Sa lasam stiinta sa dovedeasca faptul ca ingerii calatoresc cu farfurii zburatoare! Eu nici nu voi nega, nici nu voi afirma aceasta”.
“Extraterestrii […] sunt fiinte de o mare bunatate, care doresc sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu. Dar aici ne aflam pe un taram al speculatiilor […] Fiecare eveniment [OZN] trebuie examinat cu maxima atentie, nu ca un miracol, ci ca ceva aflat deasupra obisnuitului; nu ca un incident divin sau demonic ci ca o realitate fizica, parte a naturii. In timp, progresul stiintific va veni atat in ajutorul parapsihologiei cat si a cercetarii OZN”
Monsignorul Corrado Balducci, membru al curiei papale de la Vatican (1996)
Papa Ioan Paul II a trimis congresului international OZN de la Acapulco din decembrie 1999, cele mai bune urari ale sale, adaugand ca “ceea ce fac ei este o activitate extrem de importanta”. Tot el, in 1999, la intrebarea unui baietas – daca exista extraterestri – a raspuns: “Tine minte intotdeauna: Ei sunt copiii lui Dumnezeu, la fel ca si noi”.
 
Dalai Lama, i-a declarat personal lui John Mack, pe data de 15 aprilie 1992: “Vizitatorii sunt «fiinte simtitoare» din Univers, aparent tulburate de cele ce se petrec pe Pamant”.
Bibliografie
-            Courtney Brown, Cosmic Voyage, Penguin Books USA, 1996.
-            Raymond E.Fowler, The Watchers: The Secret Design Behind UFO Abduction, Bantam Books, 1990.
-            Raymond E.Fowler, The Watchers II: Exploring UFOs and the Near-Death Experience, Wild Flower Press, 1995.
-            Florin Gheorghita, OZN eterice. Ei sunt printre noi, Ed. Polirom, Iasi, 1997.
-            Florin Gheorghita, Incursiuni in alte lumi, Ed. Polirom, Iasi, 1999.
-            John E. Mack, Passport to the Cosmos, Crown Publishers, New York, 1999.
-            Scott Mandelker,  From Elsewhere: The subculture of those who claim to be of nonearthly origins, 1995, (trad.rom.: Veniti din alta lume, Ed. Domino, Targoviste, 1996).
-            Robert A. Monroe, Journeys Out of the Body, 1971, (trad. rom. Calatorii extracorporale, 1997).
-            Jacques Vallée, Revelations, Ballantine Books, New York, 1991; (trad.rom.: Contacte cu extraterestrii, Aldo Press, Bucuresti, 1995)
-            *** Cartea lui Enoh, Editura Miracol, Bucuresti, 1997.
-            Dan D. Farcas, Extraterestrii si religia, Ed. Cartea de Buzunar, 2005.
Joomla templates by a4joomla