Pe 11 august 2011, Arhivele Nationale ale Regatului Unit au desecretizat alte 34 fisiere ale Ministerului Apararii, privind observatii OZN. Una dintre cele mai importante informatii revelate astfel este recunoasterea faptului ca „lipsa fondurilor si existenta unor prioritati mai importante” au impiedicat studierea detaliata a miilor de rapoarte OZN primite aici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.

Desecretizarea din august 2011 este cea de a opta (si probabil penultima) transa de documente militare britanice privind acest domeniu, in cadrul unui program care a inceput in 2008. In prima luna, curiosii puteau descarca gratuit, de pe net, aceste documente, ulterior percepandu-se o taxa modica. Iata cateva dintre cazurile cuprinse in aceste documente.

In 1992, o persoana a realizat, in satul Calvine din centrul Scotiei, mai multe fotografii color, infatisand un obiect neidentificat in forma de diamant. Imaginile infatiseaza obiectul impreuna cu un avion cu reactie militar RAF Harrier. Atunci s-a suspectat ca ar putea fi vorba de un proiect militar secret american. Imaginile au fost trimise la JARIC pentru o examinare detaliata, dupa care au disparut. Ministerul Apararii afirma azi ca nu poseda documente privind concluziile acestui caz.

Un alt exemplu este cel din ziua de 23 aprilie 2007 al unui zbor comercial de rutina al unui avion cu elice, de la Southampton catre insula Alderney din Canalul Manecii. In timp ce se pregatea sa aterizeze, pilotul Ray Bowyer a zarit, stralucind in lumina zilei, plutind pe cer, la o distanta de circa 25 kilometri, un obiect galben, in forma de trabuc, avand dimensiunile unui Boeing 737. Straniul obiect a fost vazut si de cativa pasageri.

Pilotul a alertat Controlul Traficului Aerian din Jersey, care a cerut si altor piloti sa semnaleze daca vad ceva neobisnuit. Dintre acestia a depus un raport doar un singur pilot, al unui avion cu reactie, afirmand ca a zarit, pentru scurt timp, un obiect similar.

Inca in timp ce vorbea cu controlul de la sol, Bowyer a vazut si un al doilea OZN, cu o forma identica, la o distanta mai mare. Dupa aterizare pilotul a trimis un raport asupra incidentului catre Autoritatea Aviatica Civila. RAF a afirmat ulterior ca nu a aparut nimic pe radarele de Aparare Aeriana si ca s-a decis ca nu se impune nicio investigatie, intrucat observatiile au avut loc in spatiul aerian francez. In documentele recent desecretizate ale Ministerului Apararii, cazul apare ca neidentificat.

In timp ce, fata de marele public, Ministerul Apararii declara ca politica oficiala este sa nu se cheltuiasca bani pe investigatii OZN, de fapt, intre ei, ofiterii de la informatiile militare erau dornici sa examineze fotografiile si filmele OZN. Pentru o investigatie temeinica, acesti ofiteri ar fi trebuit sa aiba autorizatia de a contacta persoane particulare prin telefon sau vizite, dar, din nou oficial, s-a apreciat ca ar fi fost o politica riscanta, intrucat atat presa cat si marele public ar fi interpretat cel mai mic interes, chiar si o vizita privata facuta de „oamenii ministerului” drept o dovada ca Ministerul Apararii era implicat in cercetari oculte pe acest subiect. Documentele desecretizate acum dovedesc ca acest conflict intern a paralizat orice incercare ca persoane din minister sa clarifice ce se afla in spatele datelor OZN de care dispunea guvernul britanic.

In 1987 s-a facut o prima tentativa de studiere a acestor rapoarte folosind calculatorul. Initiativa a fost blocata de oficialitatile superioare care au decretat ca „orice activitate trebuie sa inceteze, intrucat ea contravine punctului de vedere al ministerului, conform caruia OZN-urile nu constituie o amenintare la adresa Regatului Unit”. Ideea a fost reluata in 1993, cand DI55 (Defence Intelligence 55) a propus un studiu limitat OZN, exprimandu-si totusi teama fata de o „potentiala situatie politica jenanta” daca faptul ar fi fost aflat de media.

Ufologul David Clarke considera ca cea mai interesanta constatare din documentele desecretizate in august pare a fi recunoasterea, de catre Serviciile Militare de Informatii (DIS) ale Ministerului Apararii, ca „lipsa fondurilor si existenta unor prioritati mai importante” au impiedicat studierea detaliata a miilor de rapoarte OZN primite aici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial incoace. Aceasta recunoastere se gaseste intr-o adresa, pana acum secreta, datata 5 iulie 1995 si redactata de ofiterul responsabil cu rapoartele OZN din cadrul DI55. Ofiterul, comandant de escadrila in cadrul Royal Air Force (RAF), afirma ca n-ar mai avea rost sa se ascunda fata de marele public interesul serviciilor militare de informatii fata de fenomenul OZN, intrucat oricum acest interes a fost deja dezvaluit in media. El mai adauga ca in presa a aparut ca DI55 ar fi un soi de „aparatori ai Pamantului fata de amenintarea extraterestra”, ceea ce este „la o distanta de ani-lumina de realitate”. Semnificativ este ca ofiterul si-a exprimat totusi temerea ca daca acest interes ar fi revelat oficial, faptul ar putea duce la „neincredere si situatii jenante, intrucat putina lume va intelege adevarul ca lipsa fondurilor si prioritati mai importante au impiedicat orice studiu al miilor de rapoarte” OZN. Cineva din minister chiar a notat, de mana, “Ouch!”, pe marginea acestui text.

Un alt document, recent desecretizat, produs, in acelasi an, de seful Sec(AS) – biroul pentru OZN-uri al Ministerului Apararii – admite ca nu s-a facut nicio cercetare privind OZN-urile, nici de DI55, „nici de oricine altcineva”. Documentul adauga: „Nu facem cercetari privind fenomenul, nici nu am facut asa ceva si vom face doar daca se va ivi un motiv intemeiat in acest sens, de pilda dovada unei amenintari. Deocamdata nu a fost detectata nicio amenintare care sa poata fi atribuita unui obiect zburator neidentificat”.

Aceste revelatii jenante au determinat Ministerul Apararii ca, dupa un an, sa gaseasca un buget subtire de 50.000 de lire pentru a plati la DI55 un studiu de prioritate scazuta, bazat pe o evidenta informatizata a rapoartelor OZN disponibile. Proiectul (cu numele de cod „Condign”) a fost realizat, in perioada 1996-2000, de un ofiter de informatii in retragere al carui nume a ramas secret. Rezultatul a fost un raport privind „Fenomenele Aeriene Neidentificate”, clasificat drept „Secret – UK Eyes Only” (doar de citit si numai de persoane autorizate din Regatul Unit). Nimeni din afara Ministerului Apararii nu a stiut de existenta lui pana in 2006, cand, ca urmare a investigatiilor aceluiasi David Clarke si a cererii facute de el pe baza legii libertatii de informare, cele patru volume ale raportului au fost desecretizate si puse la dispozitia marelui public. In concluziile proiectului, se afirma ca „observatiile pot fi explicate ca recunoasterea eronata a unor vehicule facute de mana omului, ca fenomene naturale dar nu iesite din comun si ca fenomene naturale rare si incomplet intelese”, acestea din urma fiind, in opinia autorului, in special formatiuni de “plasma gazoasa plutitoare, incarcata electric”.

Totusi, intr-un capitol al studiului, se recunoaste si faptul ca “pentru a asigura o abordare stiintifica impartiala, nu poate fi eliminata posibilitatea unui soi de vehicul exotic, de origine terestra sau spatiala [...] aflat sub un tip de control”. Autorul spune chiar ca „anumiti ufologi au tras concluzia, pe baza unor rapoarte de la persoane credibile, ca acele entitati pot evita suprasarcinile enorme din manevrele descrise; poate nu au masa; poate au chiar capacitatea de a se materializa si dematerializa”. „Intrucat aceste entitati pot, de asemenea, conform rapoartelor, sa apara si sa dispara dupa dorinta, avand si inteligenta, se poate presupune ca ele pot si decide cand si daca sa fie vizibile sau nu fata de oameni”...

Urmand o sugestie din concluziile studiului, s-a decis ca totusi pe viitor serviciile de informatii militare sa nu mai aiba sarcina realizarii altor lucrari privind OZN-urile.