Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK  *  BIBLIOTECA ASFAN
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Carti din 2017 despre fenomenul OZN
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

Pe 8 noiembrie 2012, canalul de stiri Fox31 din Denver (Colorado) anunta ca un mare numar de obiecte zburatoare neindentificate au fost surprinse deasupra orasului Denver.

Primul care a semnalat fenomenul a fost un barbat care a inregistrat imaginile cu camera video, de pe un deal, spre sud, privind spre centrul orasului. El a declarat ca „Obiectele zburatoare apar in jurul pranzului, pe la ora 1.00, de cateva ori in cursul saptamanii”. Ele zboara prea repede pentru a fi vazute cu ochiul liber, dar pot fi vazute pe video, daca examinezi cadrele la viteza redusa. Pe clipurile puse pe site-ul canalului, a fost marit contrastul culorilor, pentru a usura urmarirea obiectelor. Pentru a verifica informatia, un jurnalist foto de la Fox31, pe nume Noah Skinner, s-a deplasat cu camera pe acelasi deal, tot in jurul orei 1.00, inregistrand si el ceva inexplicabil pe video.

A fost ceruta si parerea expertului in aviatie Steve Cowell, fost pilot pe avioane comerciale, instructor si consilier al FAA (Autoritatea Federala de Aviatie) in domeniul prevenirii accidentelor. Inainte de a privi inregistrarea, el a era convins ca poate da o explicatie logica fenomenului. Dupa ce a vizionat filmul, Cowell si-a schimbat opinia: „Nu sunt avioane, nu sunt elicoptere, nici drone si nici pasari. Nu pot sa le identific”. Nu cunostea aeronave care sa zboare atat de repede. El a mai adaugat ca obiectele nu sunt nici insecte. Totusi, nu excludea o posibilitate si anume sa fie niste gunoaie ridicate de vant. Dar in opinia sa profesionala, „conform definitiei e vorba de un obiect zburator neidentificat”.


Pe youtube au fost postate patru filmulete, aparent independente, cu o observatie OZN efectuata pe 18 august 2012, la ora 10.00 dimineata. Se vede cum, deasupra castelului Achalm, aflat pe varful unui deal, langa orasul german Reutlingen din Baden-Wurtenberg, pluteste un obiect ca o cruce din tuburi foarte groase, avand o lumina alba dedesubt. La un moment dat obiectul tasneste si dispare, cu o viteza care ar omori orice pilot..

Filmuletele pot fi urmarite la adresele

http://www.youtube.com/watch?v=tkTG0sXBeac
http://www.youtube.com/watch?v=hH93ezHYwQE
http://www.youtube.com/watch?v=NneWmuJaEcs
http://www.youtube.com/watch?v=oEzZa8RENVY
http://www.youtube.com/watch?v=yefcVOd5YHY


La scurt timp dupa prabusirea controversata de la Roswell si transportul resturilor recuperate la baza Wright (azi Wright-Patterson) au inceput sa circule zvonuri despre o misterioasa „camera albastra” in care aceste resturi ar fi fost depozitate. Air Force a negat existenta unui astfel de loc, dar in ultimul timp au iesit la iveala documente care ar putea schimba situatia.

Intr-un articol din 13 iunie 2012, ufologul Anthony Bragalia afirma ca un document oficial, recent descoperit, ofera dovezi concluzive, in urma carora Air Force va fi obligata sa admita existenta acestui loc, precum si a altor detalii.

Comunitatea de informatii foloseste in mod obisnuit termenul de „Camera Albastra” („Blue Room”) pentru a desemna un spatiu, dintr-o cladire ultra-securizata, destinata si echipata pentru a gazdui obiecte de mare senzitivitate si de mare interes tehnologic. In cazul camerei albastre de la Wright Patterson, ne putem gandi la obiecte in relatie cu tehnologia extraterestra.


Pe 16 mai 2012, organizatia de media The Huffington Post publica un articol de senzatie, intitulat „Amnistie OZN: Colonelul militar in retragere John Alexander cere amnistie pentru militarii care au fost martori OZN”.

Dr. John Alexander este un fost militar cu realizari in fizica teoretica avansata, avand acces la niveluri inalte de secret, fiind si autor in 2011 al cartii „UFOs: Myths, Conspiracies and Realities”. Viata lui este o lunga istorie plasata intre cercetarea stiintifica traditionala si studierea unor fenomene care desfid explicatiile acceptate. Fire de explorator, el a indraznit sa calce pe cai evitate de alti oameni de stiinta, care pun teama pentru reputatia personala mai presus de cautarea adevarului in locuri mai putin batatorite. Pentru acest comportament el a fost aclamat si blamat deopotriva, atat de admiratori, cat si de denigratori.


Pe 12 iulie 2012, guvernul Regatului Unit a facut publica cea de a noua transa de fisiere OZN. Acestea puteau fi accesate imediat pe pagina OZN a Arhivelor Nationale. Din 2008, de cand documentele britanice OZN au inceput sa fie desecretizate, au fost facute publice, in total, 178 dosare, iar cu a noua transa, numarul de pagini disponibile a ajuns la 50.000.

Jurnalistul de investigatie Dr. David Clarke a comentat, cu aceasta ocazie, informatiile mai interesante din proaspetele documente, comentarii din care spicuim cateva in cele ce urmeaza.

Printre cele 25 de fisiere, continand 6700 de pagini, devenite disponibile acum, se gaseste o informare a Ministerului Apararii, din 1998, catre fostul prim ministru Tony Blair, privind cererile de desecretizare a informatiilor despre observatiile OZN. Exista si o scrisoare a ufologului Nick Redfern, catre primul ministru, urgentand sa faca publice „multele si variatele rapoarte OZN” pe care guvernul le-a colectat de la al Doilea Razboi Mondial incoace. O data cu intrarea in vigoare a legii accesului la informatii, cererile de acest fel s-au inmultit, intre ele remarcandu-se cele ale lui David Clarke, care timp de zece ani a devenit unul dintre cei mai „persistenti corespondenti” ai Ministerului Apararii, completand, in calitatea sa de jurnalist de investigatie, cate o astfel de cerere in fiecare saptamana, majoritatea acestora concentrate pe cazurile OZN care prezentau interes public maxim. In cele din urma el a fost invitat la sediul central al Ministerului Apararii, unde a discutat cu persoane oficiale modalitatile de investigare a observatiilor OZN si planurile de desecretizare a documentelor. Din minutele discutiilor avute in 2004, acum disponibile, reiese ca, inca de atunci, Ministerul Apararii pregatea mutarea inregistrarilor catre o arhiva publica, intr-o maniera asemanatoare celei produse in Statele Unite in 1970. Astfel, nu a fost o surpriza ca, la putin timp dupa aceasta, s-a luat decizia de a transfera toate fisierele, care intre timp nu fusesera distruse, la Arhivele Nationale din cartierul Kew al zonei metropolitane londoneze. Acest proces a fost insotit, in 2009, de un anunt conform caruia Ministerul Apararii nu va mai primi rapoarte OZN.


Chiar si instructiunile Air Force AFI 10-206, in vigoare la inceputul anului 2011 contineau reglemetari clare privind raportarile de OZN-uri. Cand o agentie de stiri a cerut explicatii, instructiunile au fost revizuite si referirile la OZN-uri eliminate. Explicatia oficiala? De OZN-uri se ocupa de fapt NORAD.

Este de notorietate ca Air Force si alte structuri militare si de informatii americane au declarat in repetate randuri ca nu au „niciun interes” in fenomenul OZN si ca guvernul SUA a oprit toate investigatiile privind acest fenomen la inchiderea in 1969 a proiectului „Blue Book” al Air Force. Atunci s-a mai spus ca, dupa 22 ani de studii, oficialii militari si expertii academici au stabilit ca OZN-urile nu sunt vizitatori extraterestri, nici aeronave avansate tehnologic si nici nu prezinta o amenintare la adresa securitatii nationale. Dupa acest moment, ori de cate ori problema a fost repusa pe tapet, s-a raspuns ca „nu s-a intamplat nimic ce ar putea sustine reluarea investigatiilor OZN de catre Air Force”. Totusi, documentele desecretizate pe parcurs arata ca raportarea observatiilor OZN a continuat, discret, in toata perioada scursa de atunci.


Ufologul Tony Bragalia si-a propus sa faca lumina in afirmatiile conform carora resturile presupusei prabusiri a unui OZN la Roswell, în 1947, ar fi fost predate industriei militare americane, care a reusit sa reproduca o parte din ele, prin „retroinginerie”, obtinand astfel un avantaj asupra sovieticilor.

Afirmatii in acest sens au fost incluse si in mai multe carti, intre care in „Dupa Roswell” (1997) de Philip Corso si in „Area 51” (2011) de Annie Jacobsen.

Martorii de la Roswell afirmau, intre altele, ca au strans de pe teren fragmente metalice extraordinar de subtiri si usoare, care daca erau indoite reveneau apoi fara nicio urma la forma avuta anterior. Aceste resturi se pare ca au fost expediate la baza Wright Patterson (in legendarul „Hangar 18”).

Ufologul Tony Bragalia a efectuat o investigatie minutioasa in acest sens, concentrandu-se asupra unui aliaj metalic nichel-titan numit „nitinol” care are proprietatile atribuite obiectelor recuperate din prabusire. S-a intrebat daca nu cumva acest metal „cu memorie” a fost cules la Roswell si „sadit” apoi in industria americana. Urmele presupusei afaceri duceau la Institutul Memorial Battelle. Documentele arata ca, in lunile care au urmat dupa incidentul Roswell, baza Air Force de la Wright Patterson a contactat Institutul Battelle, in vederea unor studii privind metale cu memorie bazate pe aliaje nichel-titan. Aceste studii s-au si realizat, intrucat ele sunt citate in mai multe alte lucrari. Numai ca, atunci cand s-a dorit examinarea lor, s-a spus ca ele nu mai pot fi gasite.


In septembrie 2011, administratia Obama a primit doua petitii, purtand 17000 de semnaturi, cerand intre altele ca Presedintele Statelor Unite sa recunoasca in mod oficial tot ce stie despre prezenta extraterestra pe Pamant si sa transfere imediat in domeniul public toate documentele, apartinand agentiilor si serviciilor militare, relevante in acest sens.

Pe 4 noiembrie 2011, Phil Larson, de la Biroul Casei Albe pentru politica de stiinta si tehnologie, raspundea in scris ca: „nu avem nicio dovada ca ar exista vreun tip de viata in afara planetei noastre sau ca o prezenta extraterestra a contactat sau manipulat vreun membru al rasei umane” si „nu exista informatii credibile care sa sugereze ca s-ar ascunde vreo dovada fata de ochii publicului” in acest sens. Dar usa ramane deschisa pentru eforturile de cautare „a vietii in afara planetei noastre”, incluzand proiectele SETI de ascultare a semnalelor din alte lumi, folosind radiotelescoapele. Larson mai mentiona si misiunea Kepler, care cauta planete de tipul Pamantului si viitorul „Mars Science Laboratory”, care va explora geologia planetei rosii cautand si urme de viata.


In urma documentelor militare britanice OZN desecretizate in august 2011 Nick Pope, fost angajat al Ministerului Apararii Regatului Unit, a recunoscut ca a participat la operatii de discreditare si ridiculizare a activitatilor care vizau elucidarea rapoartelor OZN.

Ufologul Nick Pope a condus intre 1991 si 1994, secretariatul 2(a) al statului major al aerului (Air Staff) din Ministerul Apararii al Marii Britanii, secretariat la care se examinau rapoartele privind OZN-urile. Ulterior el a publicat concluziile sale in cartea „Open Skies, Closed Minds” (Ceruri deschise, minti incuiate), aparuta in 1996 si devenita „number one bestseller”.

In documentele militare britanice OZN desecretizate in august 2011 exista 76 de pagini, puternic innegrite de pasajele cenzurate, continand discutiile interne din Ministerul Apararii privind autorizarile pentru aceasta carte. Ele arata cat de stanjenit a fost de fapt ministerul privind decizia lui Pope de a scrie despre OZN-uri, ca si hotararea de a ascunde aceasta stanjeneala. Dupa ce desecretizarea corespondentei, actiune care nu convenea nici lui Pope, fusese respinsa, in mod repetat, in 2003, in 2007 si in 2010, iata ca, in august 2011, paginile au devenit disponibile.


Joomla templates by a4joomla